Teatrul cand cortina ne e cearsaful

S-o recunoastem clar si deschis: simulam. Da, da, noi toate o facem. Nici nu este nevoie sa spun ce anume ca v-ati si dus cu gandul spre tinta exacta. De ce o facem – la intrebarea aceasta e mai greu de raspuns. Se pare ca, intr-un sondaj, 54% dintre femei si-au recunoscut pacatul. Iar unii psihologi glumeau si spuneau ca si celelalte 46% o fac, dar sunt si mai mincinoase decat cele 54. Si, oricat de trist ar parea, lucrurile chiar asa stau.

Nu vom vorbi azi despre cele care chiar au o problema care poarta denumirea sinistra de frigitate si care face sa se zbarleasca parul pe noi de cate ori ne gandim la ea si al carei nume ne este teama si sa-l pronuntam. Nici despre cele care, din cauza unor traume, nu mai pot gasi niciun fel de placere in actul sexual.

Vorbim despre celelalte. Cele care cunosc deliciile sexului si care, atunci cand se mai intampla sa nu le gaseasca, se poarta ca si cum a avut loc contrariul. Exista un numar de situatii in care devenim actrite. Cel putin o data am ajuns intr-o astfel de circumstanta. Sa incercam sa ne imaginam sau, mai bine zis, sa ne amintim vreo cateva.

El te intreaba: „Ti-a placut? A fost bine?”. Stiu ca multe dintre noi nu suporta intrebarea asta si, in general, niciun fel de chestionare asupra actului abia incheiat. Tu, fata politicoasa, zici „da”, mai mult sau mai putin convinsa, depinde de abilitatile fiecareia de a-si juca rolul sau de dorinta de a fi cat mai convingatoare. Uneori nu ne pasa suficient de mult incat sa depunem tot efortul necesar pentru a-l convinge pe celalalt.

Dincolo de politete, atunci cand exista si o latura afectiva bine dezvoltata, o facem si din dorinta de a nu-l rani pe celalalt. Nu dorim sa ne cream probleme, sa-l intristam, il vedem oricum nesigur pe el sau pur si simplu interesat de cum ne-am simtit noi, punand placerea noastra mai presus de a lui. Sau suntem atat de obosite incat nu avem chef sa deschidem o discutie, sa disecam „problema”.

Unele admit ca simuleaza in cazul unei partide care se prelungeste (sa le mai invidiezi pe cele cu parteneri de cursa lunga?) peste masura tocmai atunci cand sunt obosite, cand au avut o zi grea la birou. „Mi-era un somn si el nu mai termina…”. Atunci ce e de facut? Il facem sa creada ca am avut orgasm pentru a-l grabi pe al lui. Simplu ca buna ziua, nu? Totusi, aveti grija, fetelor. Se zvoneste ca si ei au aflat de „treaba” asta. Poate incep sa fie atenti, poate dezvolta calitati de detectivi si atunci si jocul actoricesc va trebui nuantat si imbogatit. Cred ca tipetele si strigatul numelui printre multe interjectii nu vor mai fi de ajuns.

Mai exista o varianta. Simulam pentru ca, poate inconstient, suntem supuse unui mecanism destul de complex al modului in care percepem sexualitatea. Daca mamelor si bunicilor noastre nu le trecea prin cap sa joace nici un pic de teatru in pat, pentru ca asta nu era „datoria” lor, se puteau face copii si fara sa juisezi, la noi lucrurile au inceput sa se petreaca invers.

In secolul XX, unul dintre drepturile pentru care a luptat feminismul a fost dreptul la orgasm. Ne-am reclamat bucata noastra de placere, iar barbatii incapabili sa ne faca sa traim astfel de delicii au fost stigmatizati pe vecie. Insa tot acest demers a ajuns atat de departe incat dreptul s-a transformat in datorie. Cate dintre noi recunosc ca exista perioade in viata lor in care nu au chef de sex sau ca nu se simt chiar in al noualea cer cu partenerii lor? Ne simtim incomplete, sa nu ai orgasm e ca si cum ti-ar lipsi un membru.

Asadar, acest imperativ al placerii este si el responsabil de faptul ca, din cand in cand, gemetele si zvarcolirile noastre nu sunt tocmai autentice. Avem de multe ori impresia ca si sexul este un fel de proba, de examen si numai un orgasm ofera garantia ca l-am trecut cu brio. Exista deci simulare si atunci cand nu vrem neaparat sa-i facem partenerului pe plac, ci vrem sa ne facem noua pe plac.

E ca atunci cand o gazda ne intreaba daca ne-a placut prajitura. Nu poti sa zici nu. Sau ca atunci cand ai mancat prima oara o chestie rafinata pe care toata lumea parea sa o guste si de care toti erau entuziasmati, dar care tie nu ti-a placut. Iar, dintr-un fel de snobism, nu poti zice nu si ai plescait si tu satisfacuta ca toti ceilalti. Pur si simplu, nu poti.