Relatia: cum o cresti, asa o ai

Bun. V-ati intalnit si v-ati placut. Ati facut toate lucrurile pe care le fac oamenii cand se plac. Dragoste, in primul sau al doilea sau, macar, al treilea rand. Mai inainte sau dupa (ordinea nu e batuta in cuie), ati ras, ati mancat, ati vazut filme, preliminariile au fost excelente. Numai ca, o stii prea bine, o stim toate, relatia nu se poate opri aici. In stadiul copilariei ei. Si iti doresti din toata inima un start bun, un debut pozitiv, o fundatie sanatoasa. Iti pui mii de intrebari.

Inainte de toate, inainte de a trece la pasii urmatori, trebuie sa facem diferenta intre dragoste si dorinta. Daca nu esti sigura ca scanteia nu se va stinge, atunci nu mai merita efortul. Problema se va rezolva de la sine.

O greseala fatala este aceea de a crede ca barbatul acesta minunat, cu care imparti perna, va fi un soi de trusa exhaustiva, de pachet-minune, de „all in one”, care va ingramadi laolalta, tatal cu care nu prea ne-am inteles, prietenii cam indiferenti uneori, profesorul de literatura franceza pe care n-ai reusit sa-l cuceresti, rudele de care ne-am instrainat sau, pur si simplu, psihoterapeutul pe care nu ni l-am permis sau la care n-am indraznit sa apelam. Si sa visezi cum veti face zacusca impreuna pe care s-o trimiteti copiilor la inceperea studiilor universitare. Da, stiu, este in fibra noastra nevoia de a proiecta, de a pune caruta inaintea boilor cu vreo cateva mile.

Nu de alta, dar si daca ar fi avut el vreun gand sa petreaca ceva mai mult timp in minunatele noastre imprejurimi, acum intentia va pieri ca un pui de vrabie in gerul lui ianuarie. Asadar, tine-ti nevoia acuta de stabilitate, cu sau fara verigheta la pachet, in frau. Leag-o bine, pune-i un calus sa nu care cumva sa vorbeasca gura fara ea. Ramai cu picioarele in prezent, bucura-te de ce ai si pastreaza-ti luciditatea.

Un alt pericol care ne paste cu colti ascutiti si nemilosi: ne straduim prea mult. Am vazut atatea fete facand asta, dandu-se peste cap si incercand sa devina, peste noapte, din femei, facute din carne, oase si nervi, in niste personaje de benzi-desenate, eroine contemporane, taindu-si colturile, inlaturand rotunjimile si retezand orice e perceput drept surplus ca sa incapa in sablonul acela enuntat de intelepciunea populara (stiti voi, acela cu bucatareasa, c… in pat si doamna in societate) si repetat si rasrepetat. Chiar nu e cazul sa va inscrieti dimineata la un curs de arta culinara, iar seara la unul pentru contorsionisti sperand ca astfel veti putea performa toate pozitiile din kamasutra, incluzandu-le si acelea pentru care ar trebui sa fii miriapod ca sa le duci la bun si satisfacator sfarsit in deplina siguranta.

Tot o eroare este si sa punem presiune. Presiunea nu are mereu un chip had. Din contra, poate fi placuta la fata, chiar frumusica. Exista femei care nu se pot abtine sa nu isi sarute partenerul in public, sa-l alinte, sa isi unga palmele cu un superglue special cu care sa-l lipeasca pe celalalt de ele. Daca vezi ca nu preia si el aceleasi initiativa in ceea ce te priveste, pune-ti niste intrebari. Nu, nu inseamna ca nu te place, ci doar ca nu e adeptul giugiulelilor in public. Mai ales daca ati trecut de varsta furtunilor hormonale, chestiunea este pe deplin de inteles. De fapt, sanatos la cap e sa evitam excesele de orice fel. Nu cauta confirmari si reconfirmari ale sentimentelor lui. Suna a lipsa de incredere in tine. Si e un „turn off” teribil.

Eu va sugerez sa va raspundeti, in schimb, doar la doua intrebari in prag de relatie.

1. Ma asculta? E atent la nevoile mele?
Evident, nu ma refer la nevoia de a-ti cumpara o rochie de matase si ultimul rimel revolutionar de la Lancome. Exista o specie de barbat care are probabil senzorii empatiei ingropati undeva sub un strat de ciment de vreo cativa metri, dupa modelul folosit in centralele nucleare. Ca sa se prinda ca esti suparata, trebuie musai sa te vada sub un morman de trei metri de servetele folosite. Iar ca sa isi puna intrebari asupra starii sanatatii tale, trebuie sa te auda urland de durere cam ca in filmele horror cand personajului principal ii smulg un membru cativa varcolaci pusi pe rele. Exagerez, desigur, dar ati prins ideea.

2. Ma pretuieste la fel de mult precum il pretuiesc eu?
Da, nu e un slogan feminist. Sa te simti apreciata in relatia de cuplu este un soi de fertilizator pentru sentimente. Daca pana si plantele au nevoie de muzica si o vorba buna, cred eu ca si noi meritam cel putin acelasi tratament. Altfel, fara aprecieri, ne stafidim si ne acrim. Starea de spirit functioneaza ca solul. Daca aciditatea e prea mare, relatia se usuca si moare inainte de a fi apucat, practic, sa prinda aripi.