Pauza intr-o relatie

Relatia scartaie. Pare ruginita din toate incheieturile, cel putin un membru schioapata mai mult sau mai putin vizibil. Unul dintre voi tot o stie, o vede, e lucid oricat de inconstient ar fi celalalt. Si atunci vine cu propunerea „Cred ca ar fi bine sa luam o pauza”. Zdrang! Unii ar spune ca este cea mai mare stupizenie. Ca este, de fapt, modul las si urat de a o rupe cu celalalt. Ca e o lovitura mai mica care preceda izbitura in plin. Aia puternica, colapsul, caderea absoluta, ce te lasa lat, zdrobit, mut. Ca probleme se rezolva in doi, nu separat. Uneori insa, cand orice scanteie risca sa aprinda un incendiu nimicitor, cand ajungeti sa va certati pornind de la nuanta pielii copiilor din lumea a treia, e mai bine sa va impuneti o distanta. In haosul pe care singuri l-ati generat, este cam greu sa auziti vocile ratiunii si sa gasiti solutii.

Totusi, ghidurile, cartile, terapiile pentru cuplu, mai ales pentru cei casatoriti, sustin ca aceasta pauza este benefica, ea functionand ca un armistitiu. Cunoasteti pro-urile unei astfel de paranteze in viata de cuplu: perioada de reflectie nu poate fi decat folositoare, fiind o decizie ce vadeste maturitate. Niciunul dintre membrii cuplului nu vrea sa actioneze impulsiv, sa dea o sentinta relatiei bazandu-se pe o stare pasagera. Atunci, cei doi se retrag, separat, pentru a “delibera” cu el insusi. Fiecare membru poate judeca, la rece, departe de certuri si de alte elemente ce tensionau atmosfera, ceea ce-si doreste, poate sa-si defineasca orizontul de asteptari fara a fi perturbat in aceste demersuri de reprosurile celuilalt. Uneori isi poate ajusta, isi poate adapta cerintele. Totodata, ne putem masura astfel gradul de autonomie. Poate ca dupa ce voi dormi trei saptamani fara el, imi voi da seama ca de fapt nu imi este tocmai indispensabil asa cum credeam. Dorm cat se poate de bine, n-am noduri in gat si sunt capabila sa-mi beau singura cafeaua dimineata.

Daca se ajunge la o astfel de concluzie, atunci consecinta imediat urmatoare este faptul ca cei doi incepusera sa confunde atasamentul, rutina, dependenta de un anumit mod de a trai cu iubirea. Iar pauza ajunge sa functioneze ca o simulare, ca o repetitie in vederea unei obisnuiri mai usoare cu gandul ca, de fapt, va surveni o despartire definitiva. Timpul petrecut separat de celalalt serveste drept „antrenament”. Oricum ar sta lucrurile, un aspect ramane cert: cei doi care hotarasc sa „iasa in recreatie” admit faptul ca nu totul este roz in relatia lor.

Daca unul dintre cei doi solicita acest time out, trebuie s-o faca in mod cinstit, onest. O pauza este benefica atat timp cat serveste calmarii spiritelor, reducerii temperaturilor incendiare din cadrul cuplului (si nu o spun in sensul cel bun al cuvantului). Ea nu trebuie sa serveasca drept incurajare pentru o relatie in afara cuplului. Atunci discutam deja despre altceva.

Trebuie spus insa ca exista mai multe tipuri de pauza. Sunt din ce in ce mai multe cupluri care aleg sa faca din „pauza” o prezenta regulata in meniul zilnic al relatiei lor. De exemplu: se intalnesc doar in weekend. In timpul saptamanii, fiecare isi vede de viata lui, altundeva. In schimb, sambata si duminica sunt prilej de bucurie. Cei care au optat pentru un astfel de „program amoros” spun ca asa se bucura cu adevarat de prezenta celuilalt, ca isi petrec cu adevarat timpul impreuna, nu el la televizorul din living si ea la cel din dormitor, de exemplu. Este totodata o arma in lupta impotriva rutinarii si monotoniei, unii dintre cei mai hazi dusmani ai cuplului. In acelasi timp, este un mod mai usor pentru fiecare de a-si dezvolta individualitatea, de a cauta moduri prin care sa se realizeze pe sine si de a nu mai privi cuplul ca pe o carja menita sa repare si sa sustina esecuri straine de viata afectiva. Dar ramane un instrument la fel de riscant.

Exista si situatia inversa: saptamana impreuna, weekendurile si vacantele separat.

Sigur, pauza ideala este cea de care se bucura amandoi. Asta nu inseamna ca unul accepta si celalalt spune „da” cu jumatate de gura, pentru ca nu are incotro. Pauza ideala este aceea care ii face pe amandoi fericiti. Fie ca e vorba de o solutie temporara, fie ca devine un mod de viata. Fiecare trebuie sa-si gaseasca gradul de indepartare de celalalt suportabil, care sa fie in conformitate cu asteptarile proprii. Jonglarea cu multiplele dimensiuni si criterii care fac o relatie sa fie fericita, este intr-adevar dificila. Ne dorim libertate, dar vrem si sa ne simtim protejati. Ne dorim acea stare de siguranta, dar si sa fim surprinsi.

Cuplul nu mai serveste ca pe timpuri ca un refugiu intr-o lume nebuna, rea, dezlantuita. El e mai degraba un punct de reper, la care cei doi revin periodic. Unele calatorii trebuie facute fara ca celalalt sa ne tina de mana, dar ne place sa stim ca avem cui sa scriem pe parcusul lor, ca cineva se gandeste la noi si ne sustine. Am senzatia ca fiecare ingredient trebuie dozat cu maxima grija, orice deviere si orice abatere ducand la esecul „retetei”. Intr-adevar, echilibristica amorului este o gimnastica dificila.