Cercetatorii, de data asta, norvegieni, nu britanici, au decretat: daca in decembrie libidoul nostru este la pamant, abia se taraste si respira greu si sacadat, prin martie incepe sa creasca, sa se ridice copacel pe piciorusele-i inca fragile, iar punctul maxim este atins in mai, alergand navala in tot sangele. Din pacate, nu coincide cu cel al barbatilor, mai lenesi, ca de obicei, si pe care-i apuca inflacararea mai tarziu, prin august. Situatia nu este insa tocmai disperata, vor fi indeajuns de activi si primavara.
Ei, iata ca stiinta vine sa confirme ceea ce am stiut dintotdeauna: primavara este anotimpul in care hormonii nostri, mai mult sau mai putin imbracati in coconul cardiac, o iau razna.
Sexologii spun ca cica ei ar fi influentati si de factori precum intensitatea si calitatea luminii. Ca ar fi ca niste plante care au nevoie de fotosinteza, spre deosebire de testosteron care ramane mai mult sau mai putin constant si care se descurca onorabil si pe intuneric.
Dar nici nu aveam nevoie de studiile astea ca sa stiu ca primavara dorim mai mult, nu? Corpurile se expun mai mult, parfumurile sunt mai intense, unde coboara soarele pe piele coboara si privirile, iar dorinta se hraneste si din imaginea in ochii altora. Unde e lumina,e caldura, unde e caldura, sunt mai multi hormoni, mirosuri, feromoni. Toate astea cresc, pare-se, nivelul de dopamina.
Si daca ne gandim si ca iesim mai mult, ne plimbam mai mult, zilele se lungesc, ocaziile se multiplica in cel mai concret mod cu putinta. Mingea e iar in teren, chiar si-n cuplu sunt mai multe ocazii de flirt, de spargere a zidului rutinei. Asa ca imi vine sa fac o compunere de primavara, numai ca in loc de ghioceii vestitorii, in cazul meu crainici imi sunt privirile furisate, smsurile cu dublu sens si obrajii arzand.
Primavara, se nasc in cap ganduri nastrusnice. Se asculta melodii innebunitoare si se bat strazi fara odihna. Parca am fi niste caini hamesiti, iesiti din hibernare. Pana la vara, aripile vor invata sa zboare constant, fara consum mare de energie. Acum insa e vremea sa ne irosim, vremea de umblat vulnerabil si gol prin lume, vremea zborului sageata, a zborului isteric, vremea arderilor si a nervilor intinsi, a coapselor incordate, a sanilor grei, impertinenti.