fbpx

In dragoste, prefer minciuna

Te rugasem sa nu-mi mai spui adevarul. Nu stiu cine iti bagase tie in cap ca doi oameni care sunt legati in vreun fel trebuie sa-si spuna adevarul si numai adevarul, ca si cum s-ar afla in fiecare clipa in fata vreunei instante supreme, ca si cum fiecare dintre ei ocupa pe rand scaunul acela de judecator si ne audiem intre noi, trecand pe rand la tribuna martorilor. Nu intelesesesi ca vorbele acestea mari sunt spuse numai de dragul retoricii, din dorinta de a conferi greutate si un anumit caracter definitiv unor lucruri altminteri inspaimantator de efemere.

Eu incercam sa ma fofilez caci invatasem ca adevarul necautat, necerut, venit neinvitat, are darul de a toci, de a rupe firele acelea invizibile ce unesc doi oameni. Tu insa ma prindeai de incheieturi, imi dadeai bratarile la o parte, si ma strangeai tare, tare, in timp ce-mi fixai pleoapele cu privirile tale care ma apucau ca menghina. Nu aveam scapare. Oricat incercam sa te evit, sa refuz sa diger ceea ce-mi serveai cu atata exces de corectitudine, cu atata simt al moralei, adevarurile acelea mi se strecurau in piele, isi faceau loc printre pori si se infigeau adanc in mine.

In serile astea cand te trezeai tu sa-mi spui adevarul, nu faceam dragoste.

Adevarurile tale erau mereu urate, trebuie s-o spun, si eu nu pot atinge nimic cand ma simt asa. Tu imi jurai ca nu e nicio problema, ca tu ma iubesti si asa si ca tocmai de-asta imi spui ce-mi spui ca eu sa ma indrept, sa imi ridic pacatele si sa le corectez, sa-mi expun la soare partile hade si sa cer ajutor si vindecare de la psihologi si de la prieteni, de la sarbatori in familie si de la vacantele petrecute mai mereu pe tarmuri insorite. Eu dadeam din cap si-ti spuneam “Nu-mi pasa, dragul meu, asculta ce-ti spun, adevarul asta o sa termine cu noi”.

Etica ta se lovea ca un zid de superficialitatea mea. Cand suntem mici, putine dintre noi isi propun sa fie bune. Majoritatea visam sa fim frumoase. Cred ca de-asta e atat de raspandit si mitul acela cretin cu “ziua cand voi fi mireasa va fi cea mai frumoasa zi din viata mea”. Asa se zice, nu? Din pacate, dragul meu, nu visam niciuna momentul cand vom face un gest de o filantropie zguduitoare sau momentul in care vom fi perfect sincere, uluitor de sincere, incredibil de reale, in noi si in lumea din jur. Eu nu visam sa fiu mireasa, e adevarat ca ideea de nunta imi facea intestinele sa mi se incovrigheze intr-un ghem de nedezlegat, dar asta doar din cauza ca, in codul meu estetic, nunta era departe de a ocupa vreun loc dezirabil, din contra, era chiar la polul opus.

Citeste si:  Sfaturi pentru cupluri care se confrunta cu insomnia

Cum-necum insa, nici eu nu faceam exceptie in randul stirpei mele. Si eu, ca toate celelalte, visam sa fiu frumoasa si nevoia ta de adevar ma secatuia, imi provoca hemoragii cat timp ma tineai tu pe scaunul acela, cu bratarile scoase si cu degetale tale ferme sfredelindu-mi incheieturile. Cand tu nu ma indopai tu cu adevarurile tale cenusii si cu gust salciu, eu pregateam cu mare fast, minciuni frumoase, ca niste margele bine ascunse intr-o cutie capitonata in catifea, tinuta nu la vedere, ci in cel mai ascuns cotlon al casei.

Cand mergeam undeva, lasam mereu in urma mea o margea si desfaceam un fir auriu. Iti ofeream indicii, te aruncam pe piste false, unde nu lipseau niciodata de la intalnire pasari mirifice, pasari magice si copaci uriasi plini de fructe moi, zemoase, in culori sangerii. Erai ca un copil, tot adunand margele, tot infasurand firul dupa propriile-ti modele si nazuinte, si la sfarsitul lui te asteptam mereu, calda si iubitoare. Atunci faceam dragoste, printre ambalajele nu mai putin fastuoase ale nascocirilor mele, tesute cu grija si migala.

A doua zi, ca un copil nerecunoscator, destramai totul si ma puneai iar pe scaunul acela de lemn, aproape monahal, lipsit de tapiterie de matase si de orice detaliu baroc. Ma tineai acolo si incepeai sa glasuiesti si margelele mele se transformau in ghemotoace de ata, in simple insiruiri monotone de calti.

Citeste si:  Cati au fost inaintea mea?

E adevarat: ne nastem goi. Si ne petrecem viata incercand sa ne acoperim. Nu numai pentru ca suntem fragili, nu numai pentru ca trebuie sa ne protejam, ci si pentru ca suntem la fel si trebuie sa ne diferentiem.

Intr-una dintre zile, am vazut cum tesaturile mele capatasera lucirea trista a uzurii. Tu nu pareai sa observi nimic insa si continuam asa, in sesiuni alternative, de minciuna si adevar. Totusi mainile tale nu ma mai strangeau atat de tare si erai mai dispus la mici concesii. Treceau zile intregi in care nu aveai sa-mi comunici niciun adevar despre mine si ma paraseai intre jucariile mele, care se stricau din ce in ce mai des, care lasau frazele la jumatate si povestile neterminate si nenumarate fire albe, dumnezeule mare, cate ate albe isi iteau capetele urate din covorul meu. Le calcam, le ascundeam sub talpile-mi frematatoare si ne prefaceam amandoi ca nu vedeam nimic.

Te avertizasem, dragul meu. Daca nu mai era minciuna, nu mai erau nici adevaruri de descoperit, daca nu erau cusaturi, nu mai erau nici rani de aratat. Ma vindecasesi, dar la ce folos? Eram poate buna, poate curata, dar, vai, tu nu stiai ca ne indragostim mereu de frumusete, nicicand de bunatate?

5 Comentarii
  1. excelent!excelent!excelent!am capatat aceasta intelepciune in timp. suferinta e minima si spre asta trebuie sa tindem toate, pentru linistea noastra, atat de importanta!

  2. \”adevarurile astea o sa termine cu noi\”.Atat de adevarat!
    La fel si eu ,cand se descopereau adevaruri, tot timpul erau urate, dureau, raneau. o vreme le-am acceptat si eu, am incercat sa trec peste, pana cand nu am mai putut. Pana cand m-a dezamagit prea tare si preferam sa nu stiu .

    Foarte frumos articolul. Si eu prefer minciuna in dragoste, sau cel putin tot ce e inrudit cu ea ;))

  3. da, asa e, adevarurile \”termina cu noi\” 🙂 dar totusi..ne mai indragostim si de bunatate, daca frumusetea e si ea prezenta. scrii foarte frumos, imi imaginez ca ai citit muuuulte carti ca sa ajungi sa scrii atat de metaforic, de profund..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.