E iubitul meu si critica

De obicei, noi suntem cele catre care se indreapta degetul acuzator. Soacre sau nu, toti se tem de limba veninoasa si de ochiul vigilent, gata sa detecteze orice e stramb si gresit in lumea asta. De multe ori, inclinatia noastra naturala spre critica este confundata, asociata, nedisociata de barfa. Cu care intr-adevar are cateva caracteristici in comun, insa nu intr-atat incat sa se confunde. Deh… necunoscatorii…

Ce te faci insa cu un barbat care are un spirit critic mai dezvoltat decat al tau? Stiu ca evenimentul poate parea ca fiind rarissim, dar el exista si am avut cateva ocazii in care l-am experimentat pe pielea mea.

Locuri predilecte in care se manifesta limba ascutita? Le luam pe rand. In primul rand, in restaurante. Se pricepe sa faca o analiza a felurilor de mancare mai ceva ca un critic gastronomic. Stie sa diferentieze cel putin 400 de feluri de branza si 240 de sortimente de rose. Tu te intrebi de unde atata rafinament, de unde atat pricepere in a detecta toate aromele si ingredientele dintr-un sos care arata chiar inform si in care nu poti distinge mare lucru. Tu, ascultandu-i prelegerile extrem de savante, nu mai apuci sa te bucuri de deliciile din fata ta. Mancarea nu a fost adusa acolo pentru a fi… hm… mancata, ci pentru a fi analizata, disecata (la figurat, nu la propriu), interpretata. Ti-e foame si nu stii cum sa-i stopezi avantul. Numai regulile politetii te mai retin pe scaun. El pare satul (oare vorbele or fi atat de satioase pentru altii?) si pare sa fie atat de imbatat de elocventa discursului sau incat nu mai are nevoie de rose-ul despre care a vorbit atat.

Dupa cina, va duceti la film. Bineinteles, este un expert in curentul cinematografic numit noul val si daca declari ca n-ai inteles nimic din pelicula „Anul trecut, la Marienbad” iti va tine o conferinta si pe aceasta tema. Mare greseala! Nimic nu provoaca mai mult acest tip de guraliv decat o pagina goala din cultura ta. Indatoritor, se va ocupa sa umple spatiul. Doamne, fereste, sa spui ca ti-a placut vreo comedioara „simpatica”, a la „Jurnalul lui Bridget Jones”. Te va taxa fara mila, iar pe sarmana grasuna o va face harcea-parcea. Intre critica de film, se strecoara si cateva mentiuni la adresa visului american, a cresterii numarului de obezi sau la fenomenul globalizarii.

Insa talentul critic nu se limiteaza la aceste sfere inalte, care tin de arte sau de politica. Nu, el poate sa observe si gafele vestimentare ale colegei de birou, cat de mult s-au ingrasat sau au slabit cei din jur. Uneori este in stare sa respinga oamenii dupa criterii absurde si mirarea ta creste de la o zi la alta.

Nici viata nu poate fi prea vesela alaturi de un astfel de om. Daca la inceput iti poate parea fascinant un astfel de personaj prin aparenta de eruditie, prin faptul ca observa lucruri care-i lasau pe fostii tai netulburati, eu te sfatuiesc sa te mai gandesti o data, poate chiar de doua ori, inainte de a te implica intr-o relatie cu un astfel de om. Se poate dovedi ca este greu sa traiesti langa un astfel de individ. Bucuriile vor fi in permanenta viciate, alterate de ochiul lui omniprezent. Cand te pregatesti si tu sa spui ca ti-a placut ceva, el iti da cu pumnul peste incantare, nimicind, facand bucati orice pe lumea asta pe altarul criticii necrutatoare.

In fiecare seara, iti reduce viata si alegerile pe care le-ai facut la cateva fraze scurte, dar graitoare. Incepi sa te intrebi daca asta e tot ce e de spus despre tine, daca poti cu adevarat incapea in schemele lui rigide. Cu toate astea, pretinde ca te iubeste, desi are grija sa te „palmuiasca” zilnic sau sa ascunda borcanul de dulceata de tine atat de bine incat ai obosit sa il mai cauti. De fapt, te cam indoiesti ca ar exista.

Esti din ce in ce mai obosita. Stresul si tensiunea acumulate din cauza „editorialistului” cu care iti imparti patul incep sa-si spuna cuvantul. Te intrebi daca nu cumva are un cronometru sub perna sau un aparat care sa-ti numere decibelii in timpul partidelor de amor. Eviti sa-ti mai expui parerile sau sa vorbesti despre lucrurile care te incanta. Iti pastrezi bucuriile doar pentru tine. Sa le impartasesti cu el ar fi ceva mai greu. Si-ti vine sa-i spui „mai taci, te rog”. Stii insa ca nu ai nicio sansa. Singura solutie ar fi sa te retragi discret. Din camera si din viata lui. Esti constienta de faptul ca, de indata ce vei fi iesit pe usa, vei deveni si tu o toanta, o superficiala, o fiinta lipsita de repere, nu?

Un barbat care observa tot si critica tot este mult mai greu digerabil decat o femeie care face asta. Voi cum ati face fata unor astfel de „atacuri”?

Ah, am uitat sa mentionez. Individul nu este critic de arta, nici nu are vreo ocupatie care sa aiba legatura cu domeniul artistic. Este doar inginer, ocazional contabil, crede ca se pricepe la toate si este nesuferit. Atata tot.