fbpx

De la Adonis la bou

Sa zicem ca la inceput e firesc si normal ca el sa ni se para un Adonis corcit cu un Hercule si cu un strop de Einstein. Asadar, e frumos de pica, puternic de baga frica in oricine si destept de moare. Ne-am indragostit si n-am fi facut-o daca nu-l gaseam absolut superb, nu? Suntem oarbe si asa trebuie sa fim. Daca n-am fi, poate indragosteala asta s-ar intampla odata la 50 de ani sau nici chiar asa daca am fi mai ghinioniste. Deci, e bine sa dam cu pensula fanteziei, sa mai cosmetizam pe ici, pe colo. Minciunea, deformarea realitatii sunt conditii absolut necesare. Visul, orbirea nu se cladesc pe real.

Ce se intampla oare mai incolo? Cand lucrurile incep sa se aseze, cand emotia scade in intensitate, dar castiga in profunzime si stabilitate, transformandu-se in sentiment. Cum asortam imaginea idilica de la inceput, smulsa din filmele de la Hollywood, cu realitatea ceva mai terna si nu chiar atat de placuta? La unele, procesul se intampla natural, firesc. Culorile scad in intensitate, poleiala de pe pielea lui nu mai e chiar aur curat, ci un bronz, dar ni se pare frumos si asa, ochii lui nu mai arunca fulgere de taifun, ci niste lasere de bricheta, dar ne impacam cu gandul ca oricum fulgerele fac prapad si asa e mai sanatos pentru noi insene si pentru planeta. Parca nici un geniu absolut nu mai pare, dar se stie ca traiul langa genii e unul greu spre insuportabil.

Citeste si:  Tips pentru gasirea unui iubit

Sentimentele se maturizeaza, opinia noastra incepe sa capete luciditate, ceea ce nu poate fi decat sanatos. Relatia trebuie sa aiba si efectul de a-l face pe fiecare dintre membrii cuplului sa evolueze. Si cum ai putea ajunge la o crestere, cand pentru celalalt esti bucatica rupta din soare? Laudele continue duc la plafonare, la platitudine, nicidecum la progres.

Citeste si:  Cum sa uiti un om, cum sa stergi o poveste – manual de instructiuni

La altele, coborarea de pe piedestal e un proces brusc, dur si dureros. Ei devin brusc niste natafleti, incapabili, prosti ca noaptea si urati ca dracu. Ele, in schimb, ce mai zeite. Zeitele se trezesc in fiecare zi, intrebandu-se sub lumina soarelui, ce or fi vazut la ei si cum stau ele, in zeisenia lor cu asa muritori scarbavnici. Sigur, femeile acestea se pot intreba asta timp de ani de zile, timp in care ei devin din ce in ce mai imbecili in ochii lor plini de dezgust, ele ramanand, bineinteles, aceleasi nimfete proapete si adorabile.

La altele insa, procesul nu are loc niciodata. Pur si simplu. O fi vreun soi de retard legat de adaptarea la realitate. Ei raman la fel. Pour toujours, vorba cantecului. Adonis, Hercule si Zeus la un loc, in trupul fragil al unui trecator prin lume. Ei, si vazandu-i ele asa superbi, e firesc sa stea de paza la poarta casniciei/ relatiei. Numai ca vedeti voi, cu cat ii vad pe ei mai de nedescris, cu atat le cresc lor capetele, transformandu-se in adevarate hidre. Ca, deh, superbosenia cu paza mare se tine. Sa nu care cumva sa le aduci consortilor cel mai marunt cuvant de critica. S-a zis cu tine. Esti scoasa instant de pe lista prietenilor, esti non-grata, te-ai compromis social. Dar nici sa nu-i lauzi prea mult caci atunci vor presupune ca pohtesti necurat la zeisenia din ograda. Si capetele hidrei musca rau, va spun.

Citeste si:  Trasaturile de personalitate, ale celor care atrag narcisistii
6 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.