fbpx

De ce inselam femeile: paianjenul din panza de paianjen

Draga A.,

E ca in poze, muntii de departe par mai mici decat hopul de alaturi, si de-aia si mie mi se-ntampla adesea sa-mi aduc aminte numai partile vesele ale povestii. Adevarul e, insa, ca ma cam bagasem, de buna voie si nesilit decat de imprejurari, intr-un rahat destul de mare. Palaria pe care obisnuiam s-o port cu mandrie se largea pe zi ce trece. Cum s-ar spune, construisem o groapa.

Sentimentul vinovatiei fata de tine ma ustura tot mai des, deci aveam nevoie de tot mai mult alcool ca sa pot minti, ca sa pot inventa minciuni noi. Aveam nevoie de alcool ca sa fac dragoste cu tine, aveam nevoie de alcool ca sa ma scuz cand nu eram in stare. Dar oricum, cand serile noastre impreuna se incheiau si tu plecai acasa, eu ramaneam imbibat in vin, incapabil sa ma pot opri. Ieseam din nou prin carciumi si cluburi, cu chef de macheala si de agatat, sau, daca mi-era prea lene, dadeam cate un telefon, ca sa scot de prin raftul cu vechituri cate-o domnisoara al carei ramas bun lasase loc de buna ziua – sau de noapte buna, ca sa fiu mai precis.

Cand lucrurile ieseau „bine“ – adica imi completam seara cu cate cineva – ma culcam spre dimineata, deprimat si apasat de greseala. Cand lucrurile nu ieseau bine, ma intorceam acasa furios. Daca a doua zi era zi de munca, era grav: ma duceam la serviciu ca la autopsie, si nu-i de mirare ca toata lumea incepuse sa ma ia la ochi. Ca sa fie treaba treaba, cu cat colegii si sefii imi taiau din ratia de simpatie, cu atat mai tentat eram sa iau o bere in bot de cum terminam programul. Poti intelege deci ca ma varasem intr-un cerc vicios la propriu si la figurat si constiinta acestui fapt nu ma ajuta cu nimic, ba dimpotriva. Ca vaga consolare, ascultam la nesfarsit un cantecel despre cat de prost esti atunci cand iti doresti sa devii Bukowski.

Mai tii minte, ajunsesem sa te rog aproape in fiecare zi sa te muti cu mine. Nefiind in stare sa ma schimb de unul singur, imi spuneam ca o asemenea schimbare m-ar fi obligat sa ma potolesc. Tu aveai insa motivele tale sa nu te grabesti, si eu le stiam foarte bine. Si nici eu nu puteam sa-ti spun adevarul. Poate ca, daca as fi facut-o, am fi ajuns undeva. Nici asta nu folosea nimanui: eram atat de nemernic si de ipocrit incat atunci cand tu refuzai sau amanai sa facem pasul mai serios catre o viata de familie, eu te consideram ca purtand o parte din vina pentru incurcaturile mele. Imi spuneam ca, pana la urma, asta meriti. Constiinta se mai elibera, prindeam curaj si simteam nevoia sa te mai insel o data, si o luam de la capat.

Citeste si:  Cum sa nu o iubesti?

De fapt, n-o luam de la capat. Ar fi fost frumos s-o pot lua de la capat, dar eu persistam in greseala. Pentru ca, nici in privinta celorlalte fete cu care ma intersectam, lucrurile nu aratau prea optimist. Pretentiile mele crescusera cu fiecare meci castigat. Nu ma mai multumea o partida de sex, voiam tot mai mult de la mine si, implicit, de la ele. Incepusera sa ma intereseze numai cele care treceau drept o prada grea in ochii lumii. Dar si tehnicile de socializare, ca sa zic asa, evoluasera, asa ca raportul esecuri / succese ramanea oarecum acelasi. Unul destul de magulitor, altminteri, pentru un ego expandat ca o floricica de porumb.

Madalina. Daca tot vorbeam de fete inaccesibile, trebuie sa-ti spun ca Madalina era una dintre ele. Cum iti spuneam, o fata care se lasa greu ma incuraja sa-mi incerc norocul, dar Madalina era descurajator de inaccesibila. Era un fel de vedeta neoficiala prin clubul unde ajunsesem sa-mi fac veacul atunci. Era frumusica foc, avea proportiile unui fotomodel – doar la inaltime, poate, sa fi fost un pic sub standardele matematice ale frumusetii, era fiica unor doctori grozav de instariti si, peste toate astea, nu parea sa aiba brese in inteligenta sau cultura. De altfel, asa am si reusit sa ma imprietenesc cu ea, foarte constient si sincer cu mine cand imi spuneam ca, oricat de sus mi-as tine eu nasul, pe ea n-o s-o am niciodata. Ce eram eu, decat un betivan afemeiat? Pe cand ea, ea venea dintr-un alt sistem solar, populat cu creaturi ciudate, care gandeau, vorbeau si se purtau cu totul altfel. Sincer sa fiu, gandul de a nimeri sase numere la loto imi era mai apropiat decat cel de a avea, vreodata, ceva in comun cu fata asta. Nici macar cand ajungeam pe ultima treapta a alcoolizarii nu-mi permiteam sa-mi imaginez ceva intre mine si ea: era suficient sa-mi aduc aminte ca e logodita si ca urma sa se marite, in curand, cu un avocat de prin Cluj. Un locuitor din acelasi sistem solar cu ea, probabil.

Ce ne apropiase? Obiceiul de a bea impreuna prin colturi de bar si de a rade de ceilalti. Nu crezusem ca o sa gasesc in barfa si fleac o asa sursa de binedispunere. Cand nu ne amuzam pe seama celorlalti, radeam de noi insine – si capacitatea de autoironie e o pasare rara si extrem de seducatoare la o femeie. Eu radeam de conditia mea asumat inferioara, ea isi lua peste picior sangele albastrui, timpul trecea repede si placut.

Citeste si:  Vorba dulce mult aduce ...

Si mai era, tot in perioada aceea, o fata, Roxana, care imi acordase, la un moment dat, onoarea de a o cunoaste si in felul mai launtric. Placerea fusese de partea ei, se pare, pentru ca, de o buna bucata de vreme, nu reuseam deloc sa scap de ea. Pe unde ma prindea, pe acolo venea langa mine, insistenta pana la agasare. Imi propusesem sa rup orice legatura cu ea, dar nu era deloc simplu: se intampla frecvent sa ma prinda intr-atat de beat incat uitam de consecintele unei noi nopti alaturi de ea. Si, din pricina asta, in loc sa o indepartez, mai rau ii cream iluzii.

Noaptea despre care iti vorbesc, o noapte de primavara, era una tipica: incercam sa scap de Roxana, mai ales ca Madalina era prin preajma si nu voiam sa-mi stric placerea de a cleveti alaturi de ea. Roxana exagerase cu tequila, devenise aproape agresiva si ma obliga efectiv sa fug de ea dintr-o parte in alta a discotecii. Si, la un moment dat, pe la doua noaptea, cand dj-ul a pus o melodie lenta, am vazut-o venind spre mine, ambitioasa si hotarata, si mi-am dat seama ca iar o sa am o noapte de sex dorit doar pe jumatate.

In clipa aia, mi-a venit un fel de idee salvatoare: si, pentru ca nu aveam decat cateva secunde la dispozitie, a trebuit s-o pun in aplicare fara intarziere si ezitare. Am luat-o pe Madalina in brate si am inceput sa dansez cu ea. Pana sa-mi dau seama daca a surprins-o sau nu gestul meu cam brusc, i-am si explicat, la ureche, despre ce e vorba, cerandu-i complicitatea. Am rugat-o deci sa ma ajute sa scap de Roxana. Nu-i mare lucru, i-am zis, trebuie doar sa pari cat mai afectuoasa, ca si cum ar fi ceva intre noi. O piesa de teatru intr-un act scurt, menita sa goneasca spectatorii. Nici prin cap nu-mi trecea ce complicatii o sa produca mica mea stratagema de evitat roxane.

Afectuoasa am rugat-o sa fie; ei bine, afectuoasa a fost. S-a lipit de mine ca un abtibild, impingandu-si sanii si pubisul in trupul meu cu o forta ceva mai mare decat o cereau nevoile de interpretare artistica. Cu o mana imi mangaia ceafa, in timp ce isi apropiase buzele de mine, scaldandu-mi urechea intr-o boare calda si sacadata. Cred ca am ajuns la maximul posibil de erectie inainte de primul refren al melodiei. Eram derutat complet, imi dadeam seama ca se intampla ceva care nu avea legatura cu micul meu joc, dar habar nu aveam ce sa fac mai departe. Tot ceea ce crezusem ca stiu despre femei, sarcasmul meu bine dresat, totul implodase ca lovit de suflul bombei atomice. Felul in care ma tinea in brate si ma invartea usor fata aceea interzisa mi-a provocat daune ireparabile in numai cateva fractiuni de secunda. Eram un paianjen prins in panza altui paianjen. Ma indragostisem rau, rau de tot.

Citeste si:  Fata nevazuta a casniciei - schimbarea ta ca om

Ce-o fi, o fi, mi-am zis, si am inceput sa-i intorc ceva din tandretea gesturilor. I-am atins mai intai pielea spinarii, cu un gest fals pudic, ca si cum asa m-ar fi obligat miscarile de dans. N-a parut deloc deranjata. Am prins curaj si mi-am coborat mana spre fund, si l-am simtit mic si al dracului de prietenos la mine in palma. Mi-am dat seama ca mi se intampla ceva ce nu mi se mai intamplase niciodata, imi simteam genunchii din vata si nu-mi explic ce inertii miraculoase m-au facut sa nu cad din picioare.

Melodia aia trebuie sa fi condensat in ea ore intregi. Precum un om in ultima sa clipa, am avut timp nu doar sa-mi recapitulez toata viata, ci si sa ma impac cu gandul de a pierde tot ce insemnase vreodata ceva pentru mine. Apoi, linistit, mi-am pus obrazul langa obrazul ei si am refuzat sa mai gandesc. Am ramas doar cu muzica si cu dansul si cu caracatita aceea fierbinte care ma prinsese si ma facuse sa vreau sa fiu devorat. Mi se parea ca imi gasisem ceva pentru care merita sa mori, fara sa am habar macar ca asta cautam.

Cand s-au dus in cross-over si ultimele acorduri si a trebuit sa revin brusc la realitate, am spus o chestie siropoasa, singurele cuvinte pe care a fost in stare sa le produca un creier golit de seva: „Multumesc, ingerasul meu pazitor“. Si, pana in ultima zi, ingeras pazitor avea sa-i ramana numele.

Dar cat a fost ea de inger sau de pazitor, draga mea A., ai sa-ti dai tu seama, din scrisorile urmatoare. Eu inca n-am putut ajunge la o concluzie.

Citeste a opta scrisoare aici.

Citeste a saptea scrisoare aici.

Citeste a sasea scrisoare aici.

Citeste a cincea scrisoare aici.

Citeste a patra scrisoare aici.

Citeste a treia scrisoare aici.

Citeste a doua scrisoare aici.

Citeste prima scrisoare aici.

25 Comentarii
  1. Draga Mihai, Daca este de inteles \”boala\” grea de care sufereai, tratata ocazional cu alcool, langa A. ce te tinea? Vorbesti de frumusetile celorlalte femei pe bucati, de nopti frumoase, sau nopti monotone in compania unor femei deja avute. . . dar noptile cu A. cum erau?

  2. Draga MIhai,
    Credeam ca ne-ai parasit…in sfarsit, ceva interesant. Dar cum a spus si assaa…de ce nu vrei sa iti amintesti si cum a fost cu A? Inteleg ca scrisorile sunt catre ea…si se presupune ca ea stie deja ce si cum…dar…tu cinstesti frumusetea femeii in scrisorile tale…de ce nu faci asta si pentru A? Astept cu nerabdare urmatoarele tale scrisori.

  3. Din prima scrisoare Mihai spunea ca vrea sa se descarce intr-un fel in fata lui A., spunandu-i totodata ca ea trebuie sa stie ca iubit-o in toti acei zece ani si jumatate.
    Draga Mihai, din partea mea toata stima ca ai ajuns in punctul in care poti sa vorbesti, deschis si impacat cu tine, despre cealalta parte a vietii tale traite alaturi de A. Poate ultima ta scrisoare sa fie dedicata iubirii pentru A., cred ca ar fi corect fata de voi si fata de toti acei zece ani.
    Si eu astept sa citesc urmatoarele tale scrisori.

  4. Draga Mihai, au fost interesante primele tale scrisori, dar acum deja plictisesc si seamana cu niste povesti desprinse din carti gen \”Elevul Dima dintr-a saptea\”. Incep sa cred ca marea parte a scrisorilor tale este o inventie, aparand ca o reactie adversa la faptul ca ai fost inselat. Acum pare ca si cum ai vrea \”sa te scoti\” intr-un fel. Treci peste! nu esti primul si nici ultimul care a patit asta. Sau daca tu iti gaseste consolarea in scrierile astea, succes in contiunare, se pare ca ai multe \”fane\” care cred ca vor afla vreodata \”de ce inselati femeile\”

  5. Buna … A fost intr-adevar una din scrisorile in care m-am regasit, mi-a placut descrierea condensarii timpului si secunda in care suntem dispusi sa pierdem tot, doar pt a prelungi ceea ce simtim in momentul respectiv … scrisorile sunt bucati din vietile noastre ale tuturor, ne regasim si mai cred ca A. era ceva ideatic, nu cred ca ai avut-o vreodata in tine, sau poate era deja tu, tocmai de aceea ai parasit-o. P.S. Sper sa scrii cat mai mult, am senzatia ca ma citesc!!!

  6. mihai,
    cu madalina am inteles de ce ai simtit nevoia sa o inseli pe A., este deosebita si te facea sa te simti altfel. Cu totii am trecut prin momente din astea cand eram intr-o alta relatie si daca stai sa te gandesti chiar e destul de uman sa vrei sa simti si altceva cu altcineva. Insa cu restul…sa te culci cu atatea femei..care nu se compara cu madalina sau cu A., pare ca ai minte de om bolnav.

  7. Inca o scrisoare foarte frumoasa…Abia astept sa le citesc pe urmatoarele. Si nu pentru ca imi plac barbatii care inseala, ci pentru ca apreciez talentul de a scrie, iar Mihai scrie bine:)

  8. n-am spus niciodata parerea mea despre ceea ce am citit vreodata pe site-uri,dar aceste scrisori….chiar m-au lasat cu \”gura-cascata\”…Autorul lor este pur si simplu un narator extrem de talentat,am citit cu sufletul la gura;modul cum isi exprima gandurile si cum le imbraca in cuvinte e de-a dreptul fermecator…(pana la urma e dreptul fiecaruia de a-si trai viata cum vrea)…BRAVO!cu putin noroc poti sa ajungi un scriitor de succes

  9. un singur lucru e sigur,mihai….ai citit cateva carti in viata ta,si iti place sa vezi lucrurile in detaliu,sa le vezi asa cum nimeni nu le vede….!e putin ciudat,dar tre sa te inteleg si cred k e normal ce-ai facut tu……sa inseli!!pt k toti suntem condusi de acelasi instinct animalic,si cateodata placerea asta carnala e mai presus de orice principiu si demnitate…!!eu nu am inselat niciodata…,asa k diferenta intre mine si tine e ca eu am inteles putin sa-mi controlez\”dorinta\”trupeasca,si cred,totusi k nu stii exact ce inseamna iubirea!!atunci cand iubesti,sexul e singura modalitate si singurul mod in care amandoi deveniti unul……k atunci cand te casatoresti!pt mine asta inseamna!!totusi,nu cred k ai iubit-o pe A!! a fost doar senazatia si dorinta de-a stii k cineva,acolo te asteapta!oricum eu cred k d-abia acum te-ai descoperit pe tine,k persoana si asta e un lucru bun!!si daca tot am indraznit sa te judec,tre sa-ti zic inca ceva…….nu ai nevoie de dragoste k sa te realizezi k om!!!

  10. Mihai pt tine este un mare pas inainte pe care l-ai facut scriind aceste scrisori … cred ca toate acestea in fata nu ai fi avut curajul sa le spui lui A, ti-a fost si iti este mult mai usor sa spui ce ai in suflet si ce te macina, asa cum o faci acum in scris .. poti fi mult mai expresiv si sincer …
    Din pct meu de vedere A inca te mai iubeste … in sufletul ei, chiar daca ea este cu cineva … este o vorba cui pe cui se scoate. ceea ce la tine nu e valabila aceasta. trist este acum pt tine ca este cam greu sa poti sa mai ai o ea, o A. cum ai avut-o pe ea … atata timp … 10 ani sunt practic ca un copil in clasa a 3 a ….

  11. Mare om, mare talent.. cum s-ar zice. Dar degeaba.. Cum zicea si Platon, adevaratii intelepti pretuiesc virtuozitatea si-si folosesc darurile intelectuale in folosul binelui umanitatii.
    Talentele tale literare sunt exceptionale, insa cele morale, pe alocuri, m-au scarbit. De fapt, citind toate scrisorile ma gandeam intruna ce vina ar fi avut saraca A. daca aveai ghinionul sa iei vreo BTS si sa i-o transmiti si ei, iar asta ar fi fost doar o consecinta pur practica a actelor tale.
    Despre consecintele morale nici nu cred ca mai e cazul sa vorbim.. esti patologic.

    A.. si ai putea raspunde comentariilor.

  12. eu iti propun sa scrii ceva mai bun..lasa de-o parte aerul asta de Don Juan exagerat…incearca sa tintesti mai sus ..ca talent ai…stim toate de ce inselati..pentru ca asta va e natura…pentru ca voi aveti sufletul in alta regiune corporala

  13. Stimate doamne grijulii si domni invidiosi,

    Va dau o veste trista: nu e ca in poze, e ca in romane. Si nu orice romane, ci acelea de Sandra Brown.

    Toate aceste epistole nu-s decat inchipuiri, fantezii, menite sa atraga \”mustele la miere\”. Caci ce se \”vinde\” cel mai bine in societatea si media de azi, in care totul se reduce la marfa, rating si marketing? Ati ghicit ! Sexul. Daca se adauga si un pic de standal, succesul e asigurat. Sau ma rog, se presupune ca ar trebui sa fie.

    Am \”rasfoit\” si eu scrisorelele, ca deh, m-a imboldit curiozitatea. Pentru mine insa, foiletonul a devenit deja previzibil si plictisitor.

    Asa ca, Mihai, ce mai tura-vura, scarta-scarta pe hartie – vorba lui nenea Iancu? Nu te mai obosi atata sa ne explici \”de ce inselam femeile\”, fiindca am inteles: de lacomie, trufie si prostie.

  14. mie imi place cum scrie Mihai, multi barbatii au o astfel de viata, dubla.mai aflam cate un ceva din aceste experiente…e o realitate cruda pentru femei, mai ales pentru cele sensibile, care iubesc un sigur om si-si dedica viata lor….totusi , ma intreb cum de A. nu a mirosit nimic din ce facea Mihai

  15. Mihai, in sfarsit m-am prins care e problema ta: esti un alcoolic si, ca atare, ai deliruri. Sper ca la delirium tremens n-ai ajuns. Trebuie sa recunosc ca ai talent si in acest sens ai o scuza: cam toti artistii au nevoie de substante. Asta ca sa poata supravietui unei vieti esuate si sa-si creeze iluzii salvatoare. Toata compasiunea mea!

  16. Talent ai cu carul.

    Nu stiu daca esti intr\’adevar Mihai, nu stiu daca tot ce scrie in aceste scrisori este adevar sau fictiune, dar imi place sa citesc… astept mereu cu interes o noua scrisoare.
    Daca e adevarat ce spui, esti un alcoolic, un frustrat, un invins.

    Ce\’a facut ea e ok. Oamenii se mai si despart…

    Ce\’ai facut tu e boala curata…

    Era o chestie sa spui \”te-am inselat pentru ca ceasul rau m-a ajuns intr-o zi\”, si alta e sa spui ca nu cautai decat sa inscrii in poarta femeilor.

    Frustratule!!!

    Iti imaginezi ce dureros poate fi sa afli dupa 10 ani ce fel de om ai avut langa tine? Si incercand sa raspund la aceasta intrebare, cu atat mai mult ma conving ca totul e o poveste inventata… nu ai cum sa nu simti/mirosi un nenorocit…

  17. Nu\’i asa ca te apuci sa scrii numai dupa ce\’ti imbibi creierul in alcool? Asa vine inspiratia, deh…

    Treci peste…

    Scoate alta poveste. Deja devine plictisitor…

    Asa, ai inselat de nenumarate ori, esti tare, esti cool, esti barbat… \”A\” isi baga unghia\’n gat… Multumit? Satisfacut?

    Hai, scrie si altceva, schimba registrul… 😉

  18. @Roxana_B
    Eu nu m-am dumirit: pana la urma, astepti mereu cu interes o noua scrisoare sau devine plictisitor?:))

    Trebuie sa recunosc ca ironia ta este fina si nu se regaseste nici urma de isterie in comentariile tale:D

  19. OPA, te apucasei si de baut? nasol… Insa e misto cum te domina tipa. Pacat ca inselai in tot timpul asta… Dar care-i discoteca aia unde vin mereu aceleasi persoane pe care le agatai tu?
    Nu erau 10 scrisori in total? parca asa ne anuntasei…Inteleg ca urmatoarea nu e ultima, oricum.

  20. Draha Mihai,
    O sa incerc sa fiu, daca nu originala, macar putin diferita de ceilalti comentatori ai tai. Va rog cititi povestioara(bancul) de mai jos:
    Sherlock Holmes si Dr. Watson se duc cu cortul pe munte si adorm. Cateva ore mai tarziu, Holmes il trezeste pe bunul sau prieten:
    – Watson, uita-te pe cer si spune-mi ce vezi.
    Watson raspunde:
    – Vad milioane de stele.
    – Si ce-ti indica acest fapt?
    Watson se gandeste o clipa:
    – Astronomic vorbind, imi indica faptul ca exista milioane de galaxii si, potential, miliarde de planete. Astrologic vorbind, imi indica faptul ca Saturn este in Leo. Din punct de vedere temporal, este aproape trei si un sfert.
    Teologic, este evident ca Domnul este atotputernic si noi suntem mici si nesemnificativi. Meteorologic vorbind, se pare ca vom avea parte de o zi frumoasa maine. Dar ce iti indica tie acest fapt?
    Holmes ramane tacut un moment, apoi spune:
    -Watson, esti un dobitoc, cineva tocmai ne-a furat cortul!!
    Dupa parerea mea, toate scrisorile tale, toata confesiunea ta catre A., catre tine si catre publicul larg se aseamana perfect cu aceasta schita. Propun sa o citeasca toata lumea cu atentie si sa incerce pe cat posibil sa inteleaga esenta ei, aceea ca oricat de mult am interpreta noi un fapt, din mii de unghiuri, de puncte de vedere, si oricate teorii am emite, si cu cat ne afundam mai mult in filosofie, in exprimari elaborate, literare, cu ploi de figuri de stil care mai de care mai colorate, cu atat mai mult pierdem din perspectiva esenta realitatii, acel lucru zdrobitor de evident, de pragmatic. Care este acesta, cred ca stie toata lumea care citeste aceste scrisori sistematic, o stii si tu, o stie si A. si nu mai este nevoie sa o spun si eu.
    Mai departe va las pe voi toti sa contemplati realitatea evidenta din spatele scrisorilor.

  21. Adevarul este ca,lasand la o parte talentul tau de scriitor,sunt oarecum surprinsa de comentariile care iti sunt adresate si in sinea mea te cred,probabil ca asta e adevarul,toti avem o poveste in spate..Ce ma mira e data precisa,ziua, \”joi seara\”etc.. si faptul ca A. nu si-a dat seama catusi de putin.Si inca ceva..banuiesc ca ai avut un jurnal de ai reusit sa-ti amintesti cu atata precizie.Oricum..felicitarile mele pt.felul in care ai redactat si pt.ca \”iti marturisesti pacatele\”..poate ca vrei sa ti le si indrepti,asta doar tu o sti!Mult succes!

Lasă un răspuns la Roxana_B Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.