fbpx

Conjugari de cate doi, la timpul nepotrivit

Dragostea pierduta lasa in gura multe gusturi. Cateodata e salciu, de cafea cu sare – e gustul banalei nepotriviri de caracter. Alteori e gretos, e gust de ulei de peste, gustul dragostei care te-a mintit. Sau atat de acru incat ti se pare ca iti inveleste dintii cu un nou strat de dinti – gustul asteptarilor inselate. Dragostea pierduta poate, uneori, sa intepe limba ca o spirtoasa ieftina si tare, gustul dragostei de o noapte, din care n-ai inteles nimic, desi ai fi vrut. Cateodata, te lasa cu sentimentul de nutritiv dezgust, ca o bucatica de coaja de ou strecurata in omleta: e dragostea care te-a folosit, te-a consumat, te-a aruncat la tomberon. Si, adesea, iti usuca gura ca un pahar de cola statuta, baut cand ti-e mult prea sete: dragostea care te-a aruncat inainte ca macar sa te foloseasca, ca pe o conserva expirata, pe care nu e nevoie s-o deschizi pentru a sti ca nu-ti e de folos.

Citeste si:  Ajuta-l cand e la andropauza

Ei, dar sa nu luam lucrurile in tragic. Toate astea se duc repede. Clatesti si scuipi. Traiesti si uiti.

Dar nimic pe lumea asta nu se compara cu gustul dulcetii de nuci verzi intr-o dimineata tarzie de iunie, de Duminica de iunie. E dimineata in care te-ai trezit din somn doar pentru ca viata e mai frumoasa decat cel mai dulce vis, apoi te-ai asezat pe fotoliul impletit din rachita de sub bolta deasa, ca sa-ti bei cafeaua pe indelete. E dimineata in care te-ai gandit neatent la mirosul de tei si la femeile care trec prin fata portii, dinspre biserica, tinand in mana cosuri aproape goale, acoperite cu stergare albe. Si dulceata de nuci verzi, ce inventie dulce-amara, rational-absurda, groaznic de buna, care iti prinde simturile intre ciocanul de zahar si nicovala de taninuri si juglona, vesnicia muntelui captiva in fotografia sutimii de secunda.

Citeste si:  Singuratatea in doi

E gustul copilariei pierdute. Il mai gasesti doar cand intalnesti sufletul pereche la momentul nepotrivit. Si, de buna seama, il pierzi. Dragostea ireprosabila, pierduta ireprosabil, numai Dumnezeu stie de ce, martiriul celor curati.

Daca ar fi fost, spre exemplu, distanta! In trei dimensiuni, dragostea e simpla, am putea iubi pe lungime, latime si inaltime, nadusind, muncind, rabdand. Cu bile de plumb se poate jongla, dar cine pe lumea asta a mai vazut jonglerii cu petale de trandafir? Cine poate aduce pe tava, oricat de draga i-ar fi Salomeea, capul unei stafii?

Citeste si:  Cand el nu te iubeste

Dar intre voi e timpul, impotriva lui nu poti ridica un deget. Timpul nu e maleabil, nu e prietenos, nu e cald. Ai niste timp, e ca si cum ai avea niste pietre. Le-arunci in sus – iti cad in cap. Le-arunci in celalalt – il ranesti. Le sadesti in pamant – n-o sa creasca altele.

Sa te fi nascut mai tarziu. Sa se fi nascut mai devreme. Sa va fi cunoscut acum un an, sau peste alti doi, cine stie. Ipoteze.

Si cu ce ramai? Cu o veste buna. Acel om exista, sa nu mai indrazneasca vreun prost sa-ti spuna ca nu exista. L-ai vazut, l-ai strans in brate, ai ras si ai plans langa el. O veste buna, care n-a fost pentru tine.

8 Comentarii
  1. Foarte frumos descris. Te bucuri intr-adevar ca exista acea persoana, ca reminiscente din vieti trecute le regasesti si-n viata asta, chiar si pentru putin timp. Sunt momente in viata pentru care simti ca a meritat toata asteptarea si suferinta de dupa, asta a insemnat sa fii \”viu\”. Frumoasa dimineata cu roua si ceata care se ridica, cu razele de soare care-ti mangaie sufletul pentru a face suferinta mai blanda. Te intrebi vreodata daca poti fi atat de puternic incat sa prelungesti momentul?

  2. pe mine m-ai nimerit cu articolul asta cum nu se putea mai bine,e exactceea prin ce trec acum.insa pt mine e prea mult,timpul trece si am impresia ca trece in zadar, ca rasaritul ala nu mai ajunge odata.eu preferam sa caut acel cineva toata viata decat sa-l gasesc si sa nu-l am,e mai dureros sa stiu ca e undeva dar e cu altcineva si oricine l-ar inlocui in patul meu nu va fi nicodata el.dar nu pot sa ma plang,asta mi-am dorit si asta am primit.doar ca n-aveam nici cea mai mica idee ce imi doream

  3. Articolele tale , imi ating mereu sufletul ca o pana de inger . E minunat sa-ti incepi ziua cu o cana de cafea in mana in fata calculatorului citindu-te . Iti multumesc ca scrii…

Lasă un răspuns la ametist Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.