Am ales sa vorbim despre proiectia psihologica care in termeni profani semnifica modul cel mai simplu prin care poti crea o personalitate noua a barbatului de langa tine si despre limbajul iubirii. Majoritatea relatiilor de cuplu nu ating profunzimea pe care ar trebui sa o aiba o adevarata iubire intre doi oameni si asta dintr-un motiv usor de ghicit: se indragostesc de aparente, de himere, sau mai bine zis, de proiectia modelului partenerului ideal peste ceea ce nu cunosc la partenerul actual, foarte real. Este normal pana la urma ca ceea ce nu cunosti la o persoana (mai ales la o persoana de sex opus care ti-a atras privirea si atentia) sa apara pe parcurs prin eforturile tale. Limbajul folosit pentru a descrie sentimentele este atat metaforic cat si usor exagerat datorita nevoiii de a exprima cat mai bine intensitatea celor traite.
Imaginatia omului nu prea are limite, cu atat mai putin atunci cand este ajutata „putin” de emotiile intense de la prima vedere. Dragostea la prima vedere exista si lumea ar fi trista fara ea. Dragostea si modul in care ea este exprimata in cuvinte sunt un subiect etern de discutii nu doar la o cafea ci si de controverse stiintifice. Intrebarea la care credem ca am gasit o explicatie bazata pe comportamentul in relatia de cuplu este: care ar fi legatura intre limbajul folosit pentru a ne exprima sentimentele si pasiunea in sine?
Lingvistul Kovecses a abordat conceptele referitoare la sentimentul de iubire manifestate în viaţa de zi cu zi a locuitorilor din Anglia analizind expresiile lingvistice, transformate de-a lungul timpului in conventii. Astfel, el a descoperit 300 de conventii considerate a reflecta sau a face manifeste anumite metafore conceptuale ce constituie perspectiva oamenilor comuni in raportul cu iubirea. Kovecses afirma: „Datorita metaforei, oamenii experimenteaza iubirea intr-o maniera specifica, ca reprezentind o anumita dimensiune concreta a realitatii”. De exemplu sintagma „iubirea este un aliment” a fost demonstrata de expresii precum „Ii era foame de afectiune”. Metafora iubirii ca aliment ii conduce pe oameni sa perceapa si sa experimenteze iubirea ca o nevoie. Un alt exemplu il constituie metafora platonica „Iubirea reprezinta unitatea a doua parti complementare din punct de vedere fizic sau chimic.” Expresii care ilustreaza aceasta metafora includ: „Suntem una si aceeaşi persoana” si „Ea este jumatatea mea mai buna.” Aceste metafore implica conceptualizarea iubirii ca o armonie perfecta si ca o stare idilica, o legatura intre cele doua parti si o oarecare nevoie de reciprocitate si continuitate a sentimentelor.
Intr-unul din studii, participantii au fost rugati la inceput sa citeasca o poveste de iubire considerata a fi un bun exemplu al iubirii romantice. Apoi au acordat note pe o scara de 10 puncte evaluind cat de mult se aseamana cea mai intensa relatie de iubire pe care au experimenta-o cu acea conceptualizare a iubirii romantice ilustrata de povestire. Rezultatele au indicat ca 40% dintre subiecti confirma conceptia si 40% nu. Kovecses a considerat ca aceste date sugereaza faptul ca modelele de iubire bazate pe limbaj prezinta o anumita validitate psihologica. Modalitatea în care persoanele concep iubirea este partial metaforica, ceea ce evidentiaza faptul ca pot exista diferente în conceptualizarea iubirii intalnite in culturi cu traditii lingvistice si artistice diferite.