Pana la sfarsitul secolului XIX- inceputul secolului XX, sa recunosti ca sexul poate insemna mai mult decat indeplinirea datoriei de a procrea insemna sa te duci de bunavoie pe un rug aprins in piata publica de membrii multimii ce veghea, in totalitatea ei, la pastrarea bunelor moravuri. In ceea ce priveste alesul tau, omul cu care procreai, acesta trebuia sa apartina aceleiasi categorii sociale. Tu, din patul tau de burgheza/ printesa nu puteai face nici macar o escala in patul lui de cosar, negustor de maturi, peste sau orice altceva. Daca faceai asta, erai compromisa pe vecie si niciun barbat onorabil nu mai voia sa te faca mama copiilor lui. Ca doar la asta aveai voie sa visezi…
Si in cazurile rare, de altfel, in care se incalcau aceste limite, daca alesul tau de-o noapte nu se ridica la nivelul tau socio-financiar, atunci tot se salva el prin ceva. Era fie un om de stiinta respectabil, fie un artist nebun… macar tindea spre statutul de intelectual.
Situatia devenea cu adevarat gri atunci cand el nu era nici macar asta. Atunci cand el era omul care-ti curata cosul de funingine, macelarul de la care slujnica ta cumpara carne, taranul care-ti cultiva pamantul.
Si, ajunsi aici, ne amintim de biata doamna Chatterley, prinsa intr-o casnicie cu un nobil paralizat si, in consecinta, inactiv sexual, condamnata la o viata intre cearsafuri reci cu un om la fel de rece. Personajul creat de D.H.Lawrence a fost hulit de majoritatea societatii britanice, iar cartea a fost interzisa. De ce? Pentru ca Lady Chatterley ajunge sa-si recompuna o viata, sa se implineasca sentimental in afara casniciei. Cum ar veni, comite un adulter. Numai acest aspect ar fi fost de ajuns ca toate mamele de conditie buna sa ascunda cartea de mintile pure, imaculate ale fiicelor lor. O astfel de lectura le-ar fi compromis in mod sigur sansele la o casnicie respectabila. De altfel, parerea conform careia lectura in cazul femeilor ar constitui ceva periculos era si ea raspandita in acele vremuri.
Infidelitatea personajului nu a fost insa singurul aspect ce i s-a reprosat cartii, caci doamna Chatterley a ales sa-si insele sotul cu un barbat dintr-o clasa sociala inferioara ei, respectiv cel ce avea grija de vanatul de pe domeniile sotului. Daca o sotie necredincioasa este ceva grav, faptul de a avea un amant plasat sub ea nu numai in pat, ci si pe scara sociala, este ceva de-a dreptul inacceptabil.
Desi au trecut aproape o suta de ani de la publicarea romanului lui D.H. Lawrence, problema ramane inca actuala, zic eu. Oare nu vi s-a intamplat niciodata, nici macar la nivel de fantezie, sa visati la un barbat care nu l-a citit in viata lui pe Cioran sau nici macar n-a auzit de el?
Nu ati fost niciodata atrase de cineva cu care este clar de la bun inceput ca nu poti purta discutii despre filmul contemporan rusesc si nici despre incalzirea globala… cineva cu care, de fapt, nici nu-ti doresti sa vorbesti, ci doar sa faci sex. Sex mut, intens, istovitor, fara cuvinte, fara alt gen de „comunicare” decat cea a carnii.
Eu sustin ca uneori suntem satule de tot preambulul social pentru ca ni se pare ca am uitat si noi, si ei, barbatii, ca suntem femei si ca uneori ne dorim sa fim luate. Pur si simplu. Fara ca el sa-si ceara scuze ca ne-a sifonat rochia, fara ca noua sa ne pese ca nu am fost la inaltimea conversatiei incepute la cina. Sau pentru ca, pur si simplu, zidarul/ tamplarul/ instalatorul sau ce o fi el iti pare mai uman si mai cald decat cei pe care-i „frecventezi” de obicei.
Pentru ca, desi citim atat de mult, vedem atat de mult, ne explicam din ce in ce mai multe, cearsafurile noastre sunt uneori la fel de reci ca ale doamnei Chatterley, iar sexul nostru este din ce in ce mai palid si mai aseptic.