Cinstit vorbind, cui ii face placere „sa i se dea peste nas”? Sa primeasca observatii , directive, reprosuri, lamuriri suplimentare? Dar conteaza foarte mult de cum reactionam. Sigur, asta difera de la o persoana la alta, in functie de personalitatea sa, de comportamentul sau, de modul in care este criticat si de stresul acumulat. Tu cat de bine faci fata?
O discutie, fie ea de bun augur sau nu, se desfasoara intre minimum doi insi. Deci, problemele de comunicare pot veni din doua directii: de la cel care critica sau de la cel criticat.
-Atacantul: tonul lui rastit, ofensiv si incriminator creeaza frustrare. In functie de personalitatea lui, cel atacat va raspunde pe acelasi ton rastit sau nu va avea nici un fel de reactie.
-Cel atacat: daca, atunci cand este criticat pe buna dreptate, are obiectii constante, inseamna ca este o persoana suficienta si, ca sa-l convingi ca ai dreptate, trebuie sa-i aduci o multime de argumente. Si sa-l critici…cu manusi.
Lipsa sigurantei este unul din motivele pentru care ne este greu sa acceptam critica. Ai mai multa incredere in tine. Un repros primit la serviciu nu poate anula toata munca ta, cum nici o mancare sarata nu arata ca esti o bucatareasa mai putin iscusita. Invata sa te bucuri de aprecierea celor din jur. Fii deschisa la sfaturi, dar foloseste-le numai pe cele in care crezi.
De fiecare data cand esti corectata, simti ca moare ceva din tine. Si te interiorizezi, ca sa te simti mai putin amenintata.
Probabil ai fost un copil ascultator, fara cerinte mari, dezarmat in fata adultilor. Depaseste aceasta situatie. Incearca sa iti expui punctul de vedere si cere-ti dreptul la replica.
Desi faci eforturi constante sa le faci pe plac celor din jur, esti inteleasa gresit, de cele mai multe ori. Si devii tapul ispasitor.
Oamenii sunt obisnuiti ca, in fiecare situatie, sa gaseasca un vinovat, altul decat ei insusi. Si te acuza fara sa creada, de fapt ca meriti. Este o simpla reactie de rabufnire. Nu ii lua in serios.