Zonele cele mai nordice si cele mai sudice ale globului sunt friguroase, albe, neospitaliere si aproape pustii. Si totusi turistii se inghesuie aici. De ce? Pentru ca aceste locuri au primit in dar, parca pentru a compensa celelalte neajunsuri, fenomene extraordinare care nu mai pot fi vazute nicaieri in lume. Pe langa aurora boreala si australa la polul nord si sud, se poate admira si un alt fenomen, cel putin la fel de fermecator, soarele de la miezul noptii.
Fenomenul consta in prezenta soarelui pe cerul vizibil la miezul noptii si se poate admira in preajma si la nordul cercului Arctic si in in preajma si la sudul cercului Antarctic. Daca vremea este buna, soarele poate fi vazut pe cer 24 de ore din 24, mai ales la nord de cercul Arctic si la sud de cercul Antarctic. Numarul zilelor cu soare continuu creste cu cat inaintezi spre poli.
Succesiunea zi-noapte este unul dintre lucrurile cu care ne-am obisnuit atat de mult incat pare ciudat ca undeva, pe pamant, ziua sa dureze mai mult de… o zi. Si totusi se intampla. Iar explicatia este simpla. Stim cu totii ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui, pe o orbita neschimbata (miscarea de revolutie), dar in acelasi timp, se roteste in jurul axei sale (miscarea de rotatie). Prima duce la succesiunea anotimpurilor, iar a doua la succesiunea zi-noapte. Numai ca Pamantul nu este drept. Axul sau – linia imaginara dintre polul sud si polul nord – este inclinat cu aproximativ 23 de grade, iar aceasta inclinatie nu se schimba niciodata.
Astfel, zona ecuatoriala este mereu la aceeasi distanta fata de soare, insa polii se indeparteaza si se apropie de el pe parcursul anului. Astfel, vara, polul nord este indreptat catre soare, iar iarna este indreptat in partea opusa. Asa se face ca, in timpul verii, anumite regiuni din partea nordica sunt luminate de soare continuu, timp de cateva ore pana la sase luni, in functie de latitudine. Cu cat ne apropiem de pol, cu atat va fi mai mare perioada de timp cu soare continuu.
Din cauza inclinatiei de care vorbeam, la polul sud, lucrurile sunt exact invers, iar anotimpurile sunt inversate. Cand la polul nord este vara si soarele straluceste chiar si noaptea, la polul sud este iarna si intuneric.
La sud de cercul Antarctic, adica la polul sud, nu sunt asezari umane, deci toate tarile in care se poate admira soarele de la miezul noptii sunt asezate in emisfera nordica. E vorba in special de regiunile si tarile traversate de cercul polar arctic: Alaska, nordul Canadei, Groenlanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Rusia, Islanda.
O parte din teritoriul Finlandei se intinde dincolo de cercul polar nordic, iar in cel mai nordic punct al acestei tari, soarele nu apune timp de 73 de zile in timpul verii. Cea mai nordica regiune locuita a Europei este in Norvegia. Aici, in Svalbard, este soare de pe 19 aprilie pana pe 23 august.
Datorita refractiei, sorele de la miezul noptii poate fi admirat si la sud de cercul arctic, de exemplu, in mai toate partile Islandei. Chiar si in nordul Scotiei noptile sunt mai luminoase in timpul zilei polare.
La sud de cercul arctic, de exemplu, in Sankt Petersburg, soarele nu ramane pe cer zile intregi, insa apune foarte tarziu, rasare foarte devreme si nu este niciodata intuneric complet, in timpul verii. Fenomenul este cunoscut drept „noptile albe”. La miezul noptii, cerul arata ca in amurg sau inainte de rasarit.
In schimb, exact la poli, soarele nu apune timp de sase luni (186 de zile), apoi nu rasare timp de sase luni, fenomen cunoscut drept ziua polara, respectiv noaptea polara.
Soarele de la miezul noptii nu seamana cu cel al zilelor noastre, ci mai degraba cu cel al apusurilor noastre. Soarele este jos, aproape de orizont, iar razele sale calde transforma ghetarii, fiordurile si muntii in taramuri de basm scaldate in nuante de roz, purpuriu, rosu si galben.