Please select a featured image for your post
Pentru europeni, shoppingul intr-o tara araba este o adevarata fascinatie, targuiala de care fugim in pietele de acasa este la mare pret in Tunisia, fiind o parte integranta a comertului. In plus, bazarele ne iau ochii: produse traditionale, produse din piele de camila, bijuterii, esarfe, condimente. Shoppingul in Tunisia nu se adreseaza insa doar celor care prefera targuiala in bazar. Pentru cei care nu agreaza aglomeratia, exista magazine cu preturi fixe, in stil European.
Bazarul din Sousse
Prima oprire in vizita de shopping in Tunisia a fost bazarul din orasul Sousse, un bazar destul de mare, care include stradute inguste, pline de magazine si tarabe, in care comerciantii efectiv te trag de mana pentru a-ti prezenta marfa. Nu va faceti griji, nu sunt agresivi. Eu am prins perioada Ramadanului, asa ca ofertele promotionale si reducerile s-au tinut lant.
In bazar am simtit cu adevarat ce presupune viata de arab. La intrare se regaseau vanzatorii de peste, cu o gama extrem de variata. Pentru cei interesati sa isi gateasca singuri pe parcursul vacantei in Tunisia, exista hoteluri care au o chicineta utilata ca la carte, in care puteti gati dupa bunul plac. Dupa peste, a urmat sectiunea de paine, din care va recomand painicile cu sofran si seminte de chimen. De altfel, gama de painici pe baza de tot felul de seminte este foarte variata in bazar, iar preturile sunt nesemnificative (1 dinar o painica, in conditiile in care 1 dinar = 2 lei). Din sectiunea fructe, de mentionat sunt rodiile si curmalele, care sunt la preturi mult mai mici fata de preturile europene si mult mai aromate si mai bune.
Targuiala din bazar
Intrarea in bazarul propriu zis, a fost spectaculoasa, nu ne asteptam la asta. Absolut la fiecare taraba esti intrebat din ce tara esti si negocierea se face in functie de asta. Ne-a povestit angajatul hotelului la care ne-am cazat, ca germanii, francezii, englezii, nu negociaza niciodata, ci accepta primul pret, indiferent cat e de mare, spre bucuria comerciantilor. Insa daca raspunsul a intrebarea „where are you from?” este Romania, Polonia, Cehia, Bulgaria sau orice alta tara est-europeana, comerciantii sunt foarte deschisi spre negociere. Negocierea sau targuiala se desfasoara in felul urmator: ei iti spun primul pret, mult peste valoarea marfi, pret din care turistul trebuie sa scoata cam 1/3, atunci se poate spune ca a platit la valoarea reala a produsului. Trebuie sa stiti insa ca negociatul are limita lui. Daca ajungeti la un pret pe care tu il refuzi si sub care vanzatorul refuza sa coboare, inseamna ca ati atins pragul minim. Asta se intampla pentru ca negustorii din bazar nu sunt proprietarii magazinelor, ci doar angajatii. Ei au un pret minim stabilit pentru fiecare obiect din magazin. De exemplu, daca proprietarul le spune ca pe o pereche de cercei trebuie sa obtina 2 dinari, tot ceea ce vanzatorul obtine peste, intra in buzunarul lui. Dar nici un vanzator nu va accepta sa vanda daca nu ii iese minim un dinar peste pretul pretins de patron.
Partea simpatica a cumparaturilor in bazar, erau apelativele cu care eram abordati. Toate blondele din grup sunt „Shakira”, toti barbatii mai bine facuti sunt „Rambo”. In cazul meu, blonda fiind si cu tenul deschis, negocierea incepea de fiecare data la fel „are you polska”? La raspunsul meu „No, Romania”, mi se spunea invariabil „ahhhh, Romania, Romania bankrupt, I give good price, Romania Hagi, beautiful women, good people!” si incepea distractia. Toate astea intr-o engleza dintre cele mai stalcite. Pentru vorbitorii de franceza, va fi mult mai usor sa se inteleaga cu vanzatorii, dar si mult mai putin amuzant.
