Intr-o lume in care destinatiile turistice parc-au inceput sa semene tot mai mult, capitala Cubei inca mai poate oferi amatorilor de exotism satisfactii nebanuite. Deci n-ar fi rau sa strangeti bani si sa incercati sa arvuniti un sejur in orasul trabucurilor, pana nu ajunge globalizarea si pe mosia lui Fidel Castro.
Motive aveti destule. Orasul Havana (Ciudad de Habana) e pozitionat minunat, pe malul Atlanticului de Nord, unde plajele au un nisip alb si fin si soarele e o prezenta foarte constanta. Nu va trebui sa va stresati prea mult ca sa alegeti perioada: puteti merge oricand, pentru ca temperaturile medii nu scad sub 22 de grade Celsius si nici nu trec peste 30 de grade in oricare dintre lunile anului, iar apa oceanului are o temperatura constanta ideala: 23 – 24 de grade. Ceva mai multe ploi sunt intre lunile octombrie si mai, dar asta nu inseamna ca, daca veti vrea sa scapati de gerurile iernii romanesti, va veti intoarce nebronzati din sejur.
Plajele si statiunile sunt bine intretinute si mereu renovate – atunci cand nu sunt noi de-a binelea. Un sejur bine negociat nu ar trebui sa depaseasca 1200 de euro de persoana (14 nopti), la „all inclusive†(asta insemnand chiar „all inclusiveâ€), cu tot cu biletul de avion cu plecare din Londra sau Madrid. Ofertele senzationale sunt destinate in special cetatenilor britanici (asa ca ar fi bine sa cautati o agentie de turism englezeasca), dar si celor canadieni (pentru care o saptamana in Cuba, cu tot cu avion, costa numai 500 USD). O sa ma intrebati de ce v-am spus asta, ca doar n-o sa va duceti la Montreal ca sa plecati de acolo in Cuba. Sigur ca nu, dar cum majoritatea romanilor au prieteni emigrati in Canada pe care doresc sa-i viziteze din cand in cand, ati putea eventual combina o saptamana canadiana cu una cubaneza si ati obtine astfel distractie majora la un pret infim.
Revenind la Havana: spuneam ca statiunile de pe malul oceanului au conditii deosebite de cazare, majoritatea incadrandu-se la 4 si 5 stele. In schimb, o excursie in orasul propriu-zis va va induiosa si va va impresiona foarte mult, poate si pentru ca orasul e ramas cu multe decenii in urma zonei turistice. O combinatie ciudata intre cladiri moderne si case uitate de vreme in anii ’50 (cubanezii nu prea doresc sa-si renoveze proprietatile pentru ca nu vor sa fie intrebati de autoritati de unde au banii necesari – la ei inca mai functioneaza legea ilicitului), cu vechi limuzine americane ruginite, dar ambitionandu-se inca sa circule, cu oameni care stiu sa se bucure sincer la vederea turistilor, ultima speranta reala de revigorare economica a tarii lor.
De fapt, nici nu le e foarte greu: daca va ganditi ca salariul mediu al unui cubanez este de 20 dolari de luna, ganditi-va ce inseamna pentru ei un ciubuc de 2 – 3 dolari, la care chelnerii romani aproape ca nici nu se mai uita. In plus, cubanezii sunt oameni veseli, iubitori de muzica, dans si bautura.
Un alt avantaj este mancarea: fructele, legumele, cerealele cubaneze sunt produse biologice. Nu au facut de voie acest lucru, ci de nevoie, pentru ca in anii ’90 statul nu a mai avut bani sa cumpere ingrasaminte. Si, ca sa nu lase sa se vada cat de sarac e, Fidel Castro a preferat sa interzica ingrasamintele si sa oblige fermierii sa produca numai alimente biologice. Ceea ce, pana la urma, e un lucru minunat.
Si, apropo de Fidel Castro: evitati sa discutati despre politica in timpul sejurului, chiar daca sunteti anti-americani convinsi. Puteti sa va faceti rau si voua, dar mai ales gazdelor voastre cubaneze.