Please select a featured image for your post
Putine sunt ocaziile in ultima vreme cand ne amintim ca tara in care traim nu e populata doar de iubitori de violenta si manele, ca inca mai avem o cultura, si inca una destul de prospera, care chiar daca nu apare pe toate posturile de televiziune, se manifesta din cand in cand producand incantare. Zilele trecute Timisoara a fost gazda unui astfel de eveniment cultural, care a adus in prim plan o lume mult prea adesea ignorata de oamenii secolului in care traim – teatrul.
In perioada 4-12 octombrie 2008 a avut loc in orasul de pe Bega a XIV-a editie a Festivalului Dramaturgiei Romanesti. Evenimentul, organizat de Ministerul Culturii si Cultelor, Consiliul Local Timisoara, Consiliul Judetean Timis si Institutul Cultural Roman, a reunit participanti de renume atat din tara cat si din strainatate, fiind totodata gazda unor specatacole in premiera, a unor ateliere de teatru si de traducere, lansari de carte si concerte, toate sub deviza unui dialog teatral interantional.
Programul concursului de teatru a fost unul destul de incarcat, specatorii avand posibilitatea de a urmari cate doua-trei spectacole pe seara. Astfel, festivalul s-a deschis cu piesa „Urban Kiss”, de Razvan Mazilu, si „Mansarda la Paris cu vedere spre moarte” de Matei Visniec, un spectacol de Radu Afrim. A doua seara a fost gazada specatacolelor „Amalia respira adanc” de Alina Nelega, un spectacol de Mariana Camarasan, si „Nevasta lui Hans sau Ce sa caute un inger in orasul acesta”, o dramatizare de Ion Sapdaru dupa Nichita Danilov, un spectacol de Ion Sapdaru.
In a treia zi de festival, „Sta sa ploua” de Lia Bugnar, un spectacol de Jiøi Trnka, a fost un spectacol acompaniat de concertul, destul de surprinazotr pentru un eveniment de asemenea amplaore de concertul nonconformistilor de la Parazitii. Un eveniment in materie de teatru a fost si reprezentatia „Spovedanie la Tanacu”, dupa Tatiana Niculescu Bran, un spectacol de Andrei Serban, o adaptare a controversatei povesti recente ce a tulburat intreaga Romanie si nu numai.
In spiritul aceluiasi nonconformism caracteristic teatrului modern, piese precum „Fuck You, Eu.Ro.Pa!” de Nicoleta Esinencu, un spectacol de Alexandra Badea sau „Amoc” dupa Stefan Zweig, un spectacol de Alexander Hausvater au retinut atentia publicului.
In cele din urma, spectacolul Trei Surori, in regia Adei Lupu, directoarea Teatrului National Timisoara si concertul Ancai Parghel au incheiat Festivalul intr-o atmosfera artistica desavarsita.
Dincolo de spectacol insa, asa cum ii sta bine unui eveniment de profil, Festivalul Dramaturgiei Romaniesti din acest an a avut si o serie de laureati, distinsi cu premii din cele mai diverse. Astfel, spectacolele „Mansarda la Paris cu vedere spre moarte” de Matei Visniec, in regia lui Radu Afrim, si „Jocul de-a adevarul”, in regia Liei Bugnar, au fost, inultima zi a festivalului, marile premiate. Cele doua productii au primit fiecare care doua distinctii, prima pentru ce mai originala constructie regizorala (Radu Afrim) si respectiv pentru cea mai buna interpretare masculina (Valery Plancke). A doua productie a fost distinsa cu premiul pentru cea mai buna interpretare masculina intr-un spectacol de studio(Andi Vasluianu), si premiul pentru cea mai buna interpretare feminina intr-un spectacol de studio (Dorina Chiriac). Marele premiu al Festivalului a fost acordat spectacolului „Bye, Bye, America”, de Carmen Dominte, pus in scena in stagiunea urmatoare a Teatrului National Timisoara.
Pana la editia a XV-a asadar, romanii si nu nu mai vor avea inca un subiect cultural de actualitate. Cei ce au fost acolo vor ramane probabil mult timp cu imaginea unui spectacol desavarsit, in vreme ce iubitorii de teatru ce au ratat evenimentul toamnei vor astepta cu nerbadare punerea in scena la teatrele din tara a productiilor prezente la festival.
