Va spuneam ca numarul 7 a jucat in istorie si in mitologie un rol insemnat; cateva popoare ale Orientului Antic ii atribuiau chiar o forta mistica; aceasta credinta a fost preluata, ca multe alte traditii, de vechii greci, in istoria carora vom gasi printre altele si „Cele sapte minuni ale lumii antice”.
Cea de a saptea minune a antichitatii s-a aflat in Egipt. Este vorba despre un turn in virful caruia ardea o flacara care semnaliza marinarilor intrarea in portul Alexandria. Edificiul a fost construit pe insula Pharos, aceasta denumire fiind la originea termenului „far” care desemneaza o astfel de constructie. Prima oara a fost doar un simbol al portului, iar mai apoi a devenit indicator pentru marinari.
Cel care a inceput constructia Farului in anul 290 i.H a fost regele Ptolemaios, dar aceasta a fost terminata abia dupa moartea lui de catre fiul sau Philadelphus. Farul a fost realizat dupa conceptia arhitectului Sostratus, iar legenda spune ca regele Ptolemaios i-ar fi interzis lui Sostratus sa-si puna numele pe constructie, dar totusi acesta a scris pe baza farului: „Eu Sostratus, fiul lui Dexiphanes din Chinidai, ofer aceasta opera Zeilor Navigatori si oamenilor care calatoresc pe mari”.
Farul era construit din trei turnuri sau etaje, ridicate pe un fundament extrem de solid. In partea inferioara, se gasea un turn de forma patrata, cu latura de 30m si inaltimea de 55m , cu 300 de camere de locuit, pentru garnizoana care deservea farul. Urma apoi un turn octogonal in care se insirau scari in forma de spirala , cu latura de 18,3m si o inaltime de 27,45m. Cu ajutorul scarilor se ajungea in cel de-al treilea turn, cilindric, cu o inaltime de 7,3m in care se facea focul si se aflau oglinzile. Inaltimea totala a Farului ajungea astfel la 117 m.
Pentru mentinerea focului era necesara o cantitate imensa de combustibil. Unii spun ca lemnele erau transportate pana sus cu carute trase de cai sau catari care urcau pe o rampa in forma de spirala, iar altii ca erau ridicate cu ajutorul unor scripeti de la prima la a doua terasa si apoi carate de oameni pe scara. In spatele focului, se gaseau oglinzi uriase de bronz, care reflectau lumina la distante de peste 50km, luminand rada si ghidand corabiile. In timpul zilei era folosita lumina solara, care era amplificata de uriasele oglinzi. Se mai spune ca deasupra Farului era o statuie, dar nu se stie sigur daca era statuia lui Poseidon sau a lui Zeus.
Farul din Alexandria si-a indeplinit menirea pana in secolul al XII-lea, deoarece constructia s-a prabusit in anul 1302 cand a avut loc un seism. In pofida faptului ca arheologii contemporani nu au mai identificat exact locul unde odinioara se ridica monumentul, renumele acestuia a supravietuit. In 1994, aproape de oraşul Alexandria, niste scafandri au gasit in mare o parte din ruinele Farului.
Desi nu a supravietuit fizic, Farul din Alexandria a fost luat drept model pentru numeroase monumente inaltate pe malurile Mediteranei si chiar in Spania. Sa le vizitam sau facem apel doar la imaginatia noastra?