Simptomele oboselii ce genereaza nevoia de vacanta nu sunt intotdeauna usor de depistat. Am cunoscut persoane care nu si-au mai luat concediu de ani de zile. Am fost surprinsa sa constat ca amanarea aceasta permanenta este legate de motive precum proiecte neterminate, abia incepute sau dependenta de munca propriu-zisa. Lipsa banilor sau lipsa posibilitatilor materiale in general, au devenit in ultimul timp pentru o anumita categorie de angajati o problema inexistenta complet.
Simptomele de oboseala pot fi evidente pentru cineva care observa de la distanta. Poate fi insa destul de dificil pentru cel in cauza sa realizeze gradul de oboseala si stres acumulate, de aceea am identificat cateva semnale mai mult sau mai putin subtile pe care creierul si organismul nostru ni le transmit pentru a ne da seama ca a venit vremea sa lasam munca si sa plecam in concediu.
Cateva exemple cat se poate de amuzante pot fi semne clare de TIME OFF:
Mai in gluma, mai in serios, am auzit inclusiv persoane atat de obosite incat, seara, tarziu, la sala de fitness si-au facut cu mana singure in oglinda, crezind ca vad o figura cunoscuta.
Un angajat ce lucreaza intr-o incapere galagioasa, gen open space, imi povestea cum, odata ajuns acasa, are nevoie de foarte multa liniste pentru a se deconecta. La un moment dat a luat pur si simplu telecomanda TV si a vrut ‘sa dea mai incet’ un camion care trecea pe strada.
Un bun prieten al meu, extenuat de-a dreptul de proiectul la care lucra in acel moment si-a vazut reflexia in oglinda si, ajuns fata in fata cu el insusi astepta sa se dea ‘celalalt’ la o parte.
Stiu, suna extrem de amuzant si partial este. Pe de alta parte, pierderile acestea de concentrare mentala nu fac decat sa degradeze calitatea transmisiunilor cerebrale si, de multe ori, devin ireversibile.
Fiecare dintre noi are in interior un ceas organic, ceas care ne anunta cand trebuie sa dormim, sa mancam, sa ne odihnim, sa bem apa, etc. De multe ori insa fortam limitele impuse de ceasul nostru interior, le modificam, le largim si nu mai reusim sa revenim la cele initiale.
Nu cred ca va este straina povestea Ralucai Stroescu care a infirmat vorba noastra batraneasca conform careia ‘munca nu a omorat nicioadata pe nimeni’. Capcana pe care o prezinta nerespectarea regulilor propriului organism poate sa aiba repercusiuni grave si grave tulburari. Odata ce ne obisnuim organismul cu un program de lucru de 10-14 ore pe zi, el nu va mai emite semnale alarmante la o prelungire de jumatate de ora si astfel, teoretic, putem ajunge la o actiune non-stop a creierului. Capcana deci consta in aceea ca nu ne mai dam seama de gravitatea situatiei, de stadiul de oboseala, de solutii, ne complacem crezind ca este normal sa fie asa.
Nu ajungeti sa va faceti singuri cu mana in oglinda. Gasiti metode de a va deconecta in fiecare zi. Respectati-va corpul si creierul, odihniti-va, hraniti-va rational si mai ales plecati in vacanta! Nu am auzit inca de nicio statuie pe care vreun angajator sa o faca vreunui angajat pentru ‘gloriosi ani de munca fara concediu’.
ufff cate nevoie am si eu de un concediu… deja imi fac cu mana si in vitrinele magazinelor nu doar in oglinda… da ce sa faci daca ti se spune ca esti indispensabila in urmatoarele luni?
ei ce sa faci? negociezi astfel incat sa stie ca vor avea un angajat/o angajata epuizata in urmatoarele luni in acre esti indispensabila… atat de epuizata incat poate \”scapa\” cateva contracte importante 🙂
aici nu este vorba de negociere. nu se negociaza timpul de odihna – parerea mea!. sefii trebuie sa fie constienti ca nu pot scoate untul din angajati si in acelasi timp sa ceara performanta si , mai ales, loialitate