Piata noastra de munca se confrunta, printre altele, cu o problema atat in randul fetelor, cat si in randul baietilor de pana in 25 de ani – frivolitatea. E vorba despre asa-zisele trenduri profesionale – valuri de moda care ofera indicii de „cool-ometru”, adica nivelul de cool la care se ridica o ocupatie sau alta. Deja nu mai poate fi vorba de profesii, ci despre ocupatii. In showbusiness, de exemplu, este cool sa fii „artist”, atata vreme cat artist inseamna muzica, dans, film, teatru, intr-un cuvant entertainment. Nu este insa atat de cool sa fii „artist”, daca artist inseamna pictura, sculptura, arta clasica.
Televizorul si lumina reflectoarelor in general atrag fetele si baietii care vor „sa fie vedeta”. Sunt atrasi de bani si de celebritate ca albinele de miere. Pentru piata fortei de munca, domeniile trendy sunt adevarate triunghiuri ale Bermudelor – tinerii intra multi in vartejul monden si par sa nu mai iasa decat cativa. Ceilalti, in proportie de peste 90% dispar odata cu timpul si legea junglei – sunt triati in functie de talent, calitati, putere de convingere, charisma si consecventa cu care apar in lumina reflectoarelor cu ceva valoros.
Un alt motiv pentru care domeniile trendy sunt adevarate triunghiuri profesionale ale Bermudelor este acela ca, dupa o vreme de „invarteala” pe valurile lumii mondene, cei peste 90% care nu reusesc sa ajunga la varf sunt deprofesionalizati sau fara niciun fel de experienta profesionala, fara nicio sansa sa se angajeze si sa ajunga si ei in „randul lumii”.
Unele dintre persoanele care au ambitia sa ajunga in top sunt in stare sa faca compromisuri uriase pentru a se mentine acolo: look sexy, fustite scurte, decolteuri generoase. Evolutiile „profesionale” sunt marcate de si mai multe frivolitati – din ce in ce mai multe „artiste” se constituie in elemente decorative la bratul tinerilor sau nu atat de tinerilor milionari influenti din lumea mondena, din ce in ce mai multe tinere astfel de personaje fac prima pagina a revistelor de scandal prin aparitii „socante” prin subcultura si lipsa de talent.
Imi spunea ieri o astfel de „vedeta” ca cei ca mine, care scriem de rau despre cei ca ea nu fac decat sa isi dovedeasca invidia si ura pe succesul pe care noi nu il putem atinge.
Da, sunt invidioasa pe Madonna, care si-a cladit cariera pe talent si sexualitate si a cucerit lumea si se mentine de trei decenii in topuri. Poarta fuste scurte si decolteuri largi si a transformat asta in marca personala, veritabil artistica, livrata cu talent. Nu, nu sunt invidioasa pe vedetele noastre de-o zi sau de-un sezon mici, meschine, fara gust si cultura.
Fetele stars-wannabe care reusesc sa isi iteasca fizicul si capul din multime dau si mai mult curaj celorlalte anonime si asta e trist. Cariera artistica este o cariera prin definitie de creatie de modele de urmat. Canalele noastre media fiind insa la inceputul epocii entertainment, promoveaza astfel de personaje „la kil”, „la galeata”, la noroc. Nici aici insa teoria lui Darwin nu se dezminte si ne bucuram ca astfel de modele de cariera dispar inainte de a deschide gura sau imediat dupa aceea si nu, nu ne bucuram de raul altuia din invidie, ci din bunul simt care spune ca daca nu ai ceva cu adevarat valoros de spus, cel mai indicat ar fi sa stai acasa si sa te afirmi printr-o totala si valoros livrata liniste.