fbpx

Calatorii reale… calatorii imaginare

Cu siguranta putine persoane ar raspunde negativ la intrebarea

” Iti place sa calatoresti ?”

Bineinteles ca sunt si oameni care n-au parasit niciodata localitatea unde s-au nascut, pentru care notiunea de calatorei e ceva abstract; dar tot viseaza si ei uneori, cu ochii inchisi sau cititnd o carte, sau privind la TV la frumusetile nevazute de pe alte meleaguri. Mai sunt apoi si cei pe care „valurile vietii” i-au purtat mereu pe drumuri si ca urmare isi doresc stabilitate, nu calatorii. Majoritatea dintre noi insa am calatorit – mai mult sau mai putin, de placere sau uneori de nevoie si ne facem in continuare planuri de calatorie.

Va invit acum sa facem un experiment simplu. Opriti-va putin din citit, inchideti ochii si treceti in revista calatoriile care v-au impresionat, sau chiar care v-au marcat existenta cel mai mult, amintirile deosebite pe care le aveti din aceste calatorii.

OK…

Nu-i asa insa ca atunci cand ati inchis ochii primul lucru care v-a venit in mintea fost o calatorie reala ? Si totusi, daca va analizati acum cu atentie amintirile veti constata ca e mult mai mare numarul calatoriilor imaginare pe care le-ati facut de-a lungul anilor, incepand de la calatoriile in lumea povestilor si terminand cu cele accesibile acum, cand tehnica moderna ne poate duce virtual oriunde in lume cu un simplu click.

Va propun deci sa descoperim in continuare bucuria de a va extinde aria calatoriilor imaginare, dar si de a afla detalii despre posibilitatile de a le transforma in mod placut in amintiri despre calatorii reale.

Pentru ca tocmai am pasit intr-un nou an si suntem inca marcate de mireasma sarbatorilor de iarna, propun sa facem o incursiune aproape de Mos Craciun, adica la Rovaniemi.

Citeste si:  Anna Lesko insultata pe scena

Teoretic Rovaniemi este capitala provinciei Laponia. Practic insa, Rovaniemi inseamna „sediul lui Mos Craciun”. Inchipuiti-va deci un oras unde atmosfera de Craciun e in tot si in toate : frigul intepator, zapada bogata si ninsoare ca-n povesti imbinate cu caldura din sufletul si din privirile tuturor, magazinele incarcate de cadouri si suveniruri. Va puteti plimba cu sanii trase de reni sau de husky in peisajul feeric imbracat in haina alba a zapezilor polare, iar la intoarcere puteti lua cina intr-o atmosfera cu adevarat arctica la un igloo-restaurant unde focurile din semineu si lumanarile aprinse creaza un contrast mistic cu gheata si zapada din jur. Un spectacol natural deosebit pe care aici il puteti admira in toata splendoarea e insa jocul de lumini al Aurorei Boreale.

Citeste si:  Nadia - "ucenica" lui Donald Trump

Dar cea mai importanta dintre toate este intalnirea cu „Mos Craciun cel adevarat” aici la el acasa, aici unde poti sa-l vezi cum isi umple cu daruri sania trasa de reni pentru a colinda toate colturile lumii. Redevii o fetita care se apropie cu emotie pentru a-si primi cadoul si-ti amintesti in cateva clipe tot mirajul diminetilor de Craciun cand alergai sa gasesti cadourile puse cu grija sub bradul de acasa.

Pentru a impartasi aceasta bucurie cu cei dragi, ramasi acasa poti merge sa trimiti mici cadouri sau carti postale de la un Oficiul Postal al lui Mos Craciun si ceea ce expediezi va avea aplicat un timbru special cu insemnele lui Mos Craciun.

Amintirea unei astfel de calatorii va fi insa cel mai de pret cadou pe care-l pastrezi in suflet toata viata.

4 Comentarii
  1. Incercati si prezentati cate o tara europeana , dar nu intr-un articol . Fiecare provincie are povestile si mununatiile ei . Atunci cand citesti un articol despre un colt de lume vrei sa fi cat mai bine informat privind istoria si prezentul . Vrei sa sti tot ce ai putea sa vezi si sa bati cu piciorul .

  2. \”A calatori\”… unul dintre cele mai frumoase verbe, pentru mine, sinonim cu \”a visa\”… Dintotdeauna mi-am dorit sa calatoresc, sa cunosc tinuturi, locuri nestiute, oameni cu traditii, obiceiuri, idealuri diferite sau, poate, din contra!, asemanatoare… Mereu mi-am imaginat ca, dincolo de lumea mea, e o lume ce se vrea descoperita, o lume care ma asteapta… Dar ce bucurie poate fi deplina daca nu e impartasita cu cineva drag? Iata ce scriam cu ceva timp in urma, vizavi de dorinta mea de a calatori…

    IREPETABIL

    Imi place sa cunosc oameni. Imi place sa cunosc locuri. Ma fascineaza departarile si necunoscutul. Nu e uimitor sa stii ca, dincolo de fiecare fereastra a fiecarei case locuiesc oameni, mii si mii de oameni, miliarde si miliarde de oameni, fiecare cu povestea lui? Miliarde de povesti dincolo de fiecare usa si fiecare fereastra a fiecarei case, a fiecarui oras din fiecare colt de lume. Sa stii ca cineva se naste iar altcineva traieste prima iubire in vreme ce tu iti porti, poate cu greu, poate cu bucurie, propria poveste…
    Cel mai frumos vis cu ochii deschisi: uneori ma vad hoinarind pe stradute cochete, intr-un oras cu cladiri vechi, istorice, cu iz de poveste. E dimineata, devreme, aerul primavaratec e putin racoros, cerul insangerat la miazazi, ceea ce imi da sperante pentru o zi calda si frumoasa mai tarziu. Eu merg agale, cu mainile indesate adanc in buzunare, precum un personaj din cartile lui Dickens. De-a lungul zidurilor vechi, glastre cu flori tivesc si invioreaza cu farmec, prospetime si culoare, fundalul cenusiu al zidurilor centenare, gatite parca sa dea binete trecatorilor ce-mi vor urma. Dincolo de zambetul lor, prind ca din zbor cateva note ale un violoncel ce se lasa acordat obedient, de un arcus dornic sa deprinda tainele muzicii lui Max Bruch… Dintr-un bistro abia deschis, se preling aromele unor cornuri calde cu unt si ciocolata… Pe caldaram, o vrabiuta-si scalda ciocul intr-un ochi de apa… Miroase a primavara, a iubire si a viata…
    Continui sa merg fara tinta, pana ce orasul incepe sa dea tot mai multe semne ca se trezeste treptat, treptat in prezent. Un prezent dintr-un trecut necunoscut, un prezent al unei lumi paralele sau unul creat in mintea mea, cine stie?!…
    Primele chipuri anonime apar. Ele trec fara sa ma vada, fara sa-mi acorde importanta, eu insa le fotografiez pe furis, fiindca stiu ca momentul e unic, irepetabil, asadar nu le voi revedea vreodata. Ma fascineaza sa stiu ca drumurile noastre, povestile noastre s-au intersectat, la un moment dat, insa fara a se atinge sau a se disturba. Singura care poate actiona sunt eu, caci doar eu constientizez acest lucru atata timp cat doar mie imi pasa, doar eu traiesc momentul din plin.
    In adolescenta, pe vremea cand lectura imi devenise cel mai mult prieten si aproape savuram cartile precum cel mai delicios desert, (parcurgand o carte de Balzac si, personajul principal, aflat intr-o trasura, trecea in graba pe Bulevardul Champs Elysee), pe vremea aceea, cum va spuneam, mi-a nazarit in minte intrebarea: oare ce-ar fi daca personajele unui roman s-ar intalni cu cele ale altui roman, al altui autor? Chiar si fara ca acestea sa stie (si, normal ca n-aveau cum sa stie, cum nici autorii insisi!), ideea in sine mi se parea inedita, la fel de fascinanta si interesanta ca propria mea calatorie in timp si spatiu, prin acest oras, incognito…
    In egala masura ma fascineaza sa stiu ca atingerea a doua maini, chiar si in treacat, este atingerea a doua destine, a doua povesti si care, intr-un moment mai mult sau mai putin intamplator, se intalnesc insa, paradoxal, pe mai departe vor ramane doua povesti, doua destine paralele.
    Drept urmare, nu ma intrebati de ce sunt atat de suspect de amabila, de ce zambesc chipului din fata mea, fie el necunocut. Eu stiu ca zambetul meu celebreaza un moment, poate unic?, irepetabil in Univers. Jeanina G.T.\”
    http://www.paravion.ro http://www.paravion.ro/bilete-de-avion

    De ce n-ar fi acest oras de vis chiar… NISA?

  3. \”A calatori\”… unul dintre cele mai frumoase verbe, pentru mine, sinonim cu \”a visa\”… Dintotdeauna mi-am dorit sa calatoresc, sa cunosc tinuturi, locuri nestiute, oameni cu traditii, obiceiuri, idealuri diferite sau, poate, din contra!, asemanatoare… Mereu mi-am imaginat ca, dincolo de lumea mea, e o lume ce se vrea descoperita, o lume care ma asteapta… Dar ce bucurie poate fi deplina daca nu e impartasita cu cineva drag? Iata ce scriam cu ceva timp in urma, vizavi de dorinta mea de a calatori…

    IREPETABIL

    Imi place sa cunosc oameni. Imi place sa cunosc locuri. Ma fascineaza departarile si necunoscutul. Nu e uimitor sa stii ca, dincolo de fiecare fereastra a fiecarei case locuiesc oameni, mii si mii de oameni, miliarde si miliarde de oameni, fiecare cu povestea lui? Miliarde de povesti dincolo de fiecare usa si fiecare fereastra a fiecarei case, a fiecarui oras din fiecare colt de lume. Sa stii ca cineva se naste iar altcineva traieste prima iubire in vreme ce tu iti porti, poate cu greu, poate cu bucurie, propria poveste…
    Cel mai frumos vis cu ochii deschisi: uneori ma vad hoinarind pe stradute cochete, intr-un oras cu cladiri vechi, istorice, cu iz de poveste. E dimineata, devreme, aerul primavaratec e putin racoros, cerul insangerat la miazazi, ceea ce imi da sperante pentru o zi calda si frumoasa mai tarziu. Eu merg agale, cu mainile indesate adanc in buzunare, precum un personaj din cartile lui Dickens. De-a lungul zidurilor vechi, glastre cu flori tivesc si invioreaza cu farmec, prospetime si culoare, fundalul cenusiu al zidurilor centenare, gatite parca sa dea binete trecatorilor ce-mi vor urma. Dincolo de zambetul lor, prind ca din zbor cateva note ale un violoncel ce se lasa acordat obedient, de un arcus dornic sa deprinda tainele muzicii lui Max Bruch… Dintr-un bistro abia deschis, se preling aromele unor cornuri calde cu unt si ciocolata… Pe caldaram, o vrabiuta-si scalda ciocul intr-un ochi de apa… Miroase a primavara, a iubire si a viata…
    Continui sa merg fara tinta, pana ce orasul incepe sa dea tot mai multe semne ca se trezeste treptat, treptat in prezent. Un prezent dintr-un trecut necunoscut, un prezent al unei lumi paralele sau unul creat in mintea mea, cine stie?!…
    Primele chipuri anonime apar. Ele trec fara sa ma vada, fara sa-mi acorde importanta, eu insa le fotografiez pe furis, fiindca stiu ca momentul e unic, irepetabil, asadar nu le voi revedea vreodata. Ma fascineaza sa stiu ca drumurile noastre, povestile noastre s-au intersectat, la un moment dat, insa fara a se atinge sau a se disturba. Singura care poate actiona sunt eu, caci doar eu constientizez acest lucru atata timp cat doar mie imi pasa, doar eu traiesc momentul din plin.
    In adolescenta, pe vremea cand lectura imi devenise cel mai mult prieten si aproape savuram cartile precum cel mai delicios desert, (parcurgand o carte de Balzac si, personajul principal, aflat intr-o trasura, trecea in graba pe Bulevardul Champs Elysee), pe vremea aceea, cum va spuneam, mi-a nazarit in minte intrebarea: oare ce-ar fi daca personajele unui roman s-ar intalni cu cele ale altui roman, al altui autor? Chiar si fara ca acestea sa stie (si, normal ca n-aveau cum sa stie, cum nici autorii insisi!), ideea in sine mi se parea inedita, la fel de fascinanta si interesanta ca propria mea calatorie in timp si spatiu, prin acest oras, incognito…
    In egala masura ma fascineaza sa stiu ca atingerea a doua maini, chiar si in treacat, este atingerea a doua destine, a doua povesti si care, intr-un moment mai mult sau mai putin intamplator, se intalnesc insa, paradoxal, pe mai departe vor ramane doua povesti, doua destine paralele.
    Drept urmare, nu ma intrebati de ce sunt atat de suspect de amabila, de ce zambesc chipului din fata mea, fie el necunocut. Eu stiu ca zambetul meu celebreaza un moment, poate unic?, irepetabil in Univers. \” Jeanina G.T.

    http://www.paravion.ro
    http://www.paravion.ro-bilete de avion
    http://www.paravion.ro/bilete-de-avion
    http://www.paravion.ro

    De ce n-ar fi acest oras de vis chiar… NISA?

Lasă un răspuns la Jeanina G.T. Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.