In norvegiana de pe vremea zeului Odin, bryggja insemna pod sau punte. De acolo vine numele orasului Bgugge, mai cunoscut la noi sub denumirea frantuzeasca de Bruges, chiar daca nu se gaseste in Norvegia, ci-n Belgia. Asezarea a fost ridicata la rangul de oras in 1128. Din secolul al XIII-lea pana in al XVII-lea, a facut parte din Liga Hanseatica, fiindu-i pentru o vreme capitala. Liga insemna o alianta comerciala intre porturi din partea de nord a Europei, care in Evul Mediu au instituit monopol comercial pe toata Marea Baltica si nu numai.
Geografia s-a mai schimbat intre timp. Bruges nu mai e port la Marea Nordului, dar suprafata acoperita de apa a orasului e mai mare ca-n multe alte porturi. Canalele care impanzesc localitatea i-au atras supranumele de Venetia Nordului. E drept, porecla poate fi revendicata de un oras tot din Benelux, Amsterdam, dar asta nu scade cu nimic pitorescul Bruges-ului.
Ca populatie, Bruges e foarte mic pentru un oras atat de important: 117.000 de locuitori. Centrul sau istoric, inclus in patrimoniul cultural al UNESCO, are o suprafata de 430 de hectare. Cum ar veni, un patrat cu latura de doi kilometri, se vede cu ochiul liber ca e mai maricel decat centrul istoric din Bucuresti, un oras cu locuitori de douazeci de ori mai multi decat numara Bruges…
Gotica arhitectura medievala a dainuit in Bruges. Nu doar arhitectura, ci si multe dintre cladiri s-au pastrat de secole. Turnul Belfort, din centru, adaposteste un carillon, instrument muzical alcatuit din 48 de clopote. Ca sa canti la asa ceva iti trebuie mestesug, nu gluma, iar in vestitul turn se gaseste, evident, si un muzicant capabil sa dea glas armonios clopotelor. Cu putin noroc, turistii pot prinde un concert live. Altfel, reperele fixe ale orasului ii asteapta. De secole, cum spuneam. Canalele care merg paralel cu strazile medievale te imbie la o plimbare cu barca. Spre deosebire de turisti, unii locuitori ai Bruges-ului utilizeaza barca drept necesitate, si nu in scop de agrement. In centrul istoric, de altfel, n-au voie automobilele. Calestile trase de cai – da. Va stau la dispozitie.
In ziua de Inaltare, o procesiune medievala (desfasurata de peste sapte sute de ani) scoate pe strazile orasului un flacon cu Sfantul Sange, pastrat in basilica din Bruges. Daca simtiti chemari mai lumesti, varietati de bere ca-n Bruges nu gasiti in multe tari. Si daca nu sunteti bautori profesionisti, ci doar manati de curiozitate, barurile si restaurantele din Bruges au in meniu inclusiv bere fabricata din fructe. Din nuca de cocos, de exemplu.
Din capitala Belgiei, Bruxelles, legata prin curse aeriene de cea a Romaniei, trenurile circula catre Bruges foarte des, la intervale de cel mult o ora, cat dureaza si calatoria. Prin apropierea Bruges-ului trece linia de tramvai cea mai lunga din lume, si o plimbare cu tramvaiul de cursa lunga nu strica. Strabate 68 de kilometri intr-un peisaj alert: 16 localitati sunt pe traseu, pe coasta Marii Nordului, din orasul De Panne, aflat aproape de granita cu Franta, pana in Knokke-Heist, de la granita cu Olanda. Un bilet de la un cap la altul costa doar 2 euro. Pe traseul tramvaiului modern si silentios, orasul in care ajungi cel mai lesne din Bruges este Oostende, 20 de minute cu trenul.
De cum incepe iarna si pana la jumatatea ei, in Bruges se tine un festival traditional si fascinant, al sculpturilor de gheata. Dar pe frigul ala parca nu ne mai vine sa ne suim in trasura ori in barca. In vom lasa pe eschimosi sa fie turisti in Bruges de Boboteaza.