Please select a featured image for your post
Exista filme hollywoodiene sau nu, care pur si simplu nu vor sa treaca neobservate. Fie ca au un subiect de-a dreptul stupid fie ca sunt adevarate capodopere, ele ajung in atentia publicului mai mereu prin ceva senzational. Este si cazul unuia dintre cele mai recente filme care ruleaza deja pe ecranele din toata lumea – A Beautiful Life. Pelicula a fost regizata de Alejandro Chomski si ii are ca protagonsiti pe doi actori in plina ascensiune, Angela Sarafyan si Jesse Garcia. Mai mult, apar chiar si nume deja cunsocute, ca Dana Delany sau Debi Mazar. De departe insa cea mai mediatizata aparitie, cel putin in peisaul mioritic, e aceea a cuplului ferice, Andreea Marin si Stefan Banica jr.
Pentru cei care cred ca aparitia lor e insa una determinanta in film, asteptarile s-ar putea sa le fie inselate. In fapt, rolurile sunt char destul de insignifiante, atat de sterse incat diva pacifista nici macar nu are vreun nume, e simplu „a Romanian girl”.
Una peste alta insa, miza filmului este alta, si anume aceea de a infatisa o poveste pe cat de sesibila pe atat de reala in lumea mileniului in care traim. In linii mari, filmul exploateaza ideea ca dragostea invinge tot, mai ales vitregiile lumii contemporane in care personajele de tipul proxentului sau al imigrantei sunt destul de frecvente. Mai mult, apropierea de o lume semi-obscura, in care caracterele prind contur numai in masura in care lasa sa se vada o anumita latura umana, face din A Beautiful Life un film care pare desprins dintr-o cu totul alta atmosfera decat cea cu care Hollywood-ul ne-a obisnuit.
Totusi, e ceva ce face ca O viata minunata, cum a fost tradus filmul la noi, sa fie un film nu tocmai obsnuit, dincolo de aparitia cuplului celebru la noi. E vorba de tendinta regizorului de a transforma pelicula intr-o piesa de teatru, si invers. De fapt filmul insusi are la baza o piesa de teatru si poate chiar de aici provine si impresia acuta de „act jucat”, nu foarte frecvent in alte productii. Desigur, acest mod de abordare isi are neajunsurile lui, caci filmul nu a fost niciodata acelasi lucru cu teatrul. Totusi, intr-o astfel de abordare se poate regasi cu usurinta dorinta de a transmite un mesaj dincolo de povestea in sine a unor indragostiti si mai ales dincolo de stereotipuri.
Ideea ca o minora imigranta, Maggie, si un lucrator intr-un club de striptease, si el tot imigrant, David, isi regasesc visele intr-o lume populata de tot soiul de perosnaje meschine si mai ales ne-conforme cu moralitatea, face ca filmul sa aiba o bataie lunga spre mentalitatile vremurilor noastre, care evident sunt sau ar trebui sa fie, in schimbare.
Totul se rezuma in cele din urma la o continuua cautarea fericirii, insa in conditii total diferite de cele cu care poate teatrul si cinematografica clasica ne-au obisnuit. Este poate meritul regizorului argentinian si in mare parte al actorilor care resuesc sa transmita un mesaj aspura unui subiect destul de controversat inca.
Desigur, daca e sa judecam dupa popolaritatea dobandita de film dupa doar cateva zile de la lansare, nu i-am acorda mari sanse in a dobori recorduri de box office, fie si cu apartitia pe afis a celor doua vedete autohtone. Totusi, filmul e unul care merita vazut, indiferent daca la cele doua-trei secvente in care apar actorii nostri suntem atenti sau nu.
nu am vazut acest film.De fapt este prima data cand aud de el dar cred ca o sa-mi gasesc timp sa-l vad