Ti-se intampla sa ai „Timpi morti” iar atunci sa ai o senzatie de panica, de anxietate?
La prima vedere parea ca este vorba despre un moment in care nu se intampla nimic – nu se face ceva, nu se spune ceva, in care functionarea psihologica pare pentru moment in stare de neutralitate.
Atunci cand avem acei „timpi morti” pare a fi mai curand vorba despre o stare de scadere a tensiunii psihice la zero in care nu exista nici un afect manifest, nici o stare de confort sau disconfort. Totusi acesti „timpi morti” par mai curand asociati cu o stare de panica, de preocupare permanenta pentru evitarea lor.
Adica receptarea neutrului ca o stare negativa, asociata mai curand cu un principiu al mortii – „timpul care este mort”. Preocupare permanenta pentru evitarea timpului mort devine o cultura in sine, un mod de a trai, un mod de „umplere” a timpului.
A face ceva, a spune ceva, a actiona au la baza placerea efectuarii actiunii respective, dorinta de a o face precum si necesitatea ei atunci cand ne situam in realitate. Cand toate acestea nu mai conteaza apare o stare de plictiseala, de depresie sau de anxietate.