Please select a featured image for your post
Familia este mediul în care venim pe lume, ne dezvoltam si la rândulnostru ne formam o alta familie. Este locul unde gasim întelegere,liniste si solutii la problemele care ne framânta. Cu conditia ca înfamilie sa existe comunicare, respect si iubire. Familia este mediul în care venim pe lume, ne dezvoltam si la rândul nostru ne formam o alta familie. Este locul unde gasim întelegere, liniste si solutii la problemele care ne framânta. Cu conditia ca în familie sa existe comunicare, respect si iubire.Exista "retete" ale fericirii în familie? Ce importanta are comunicarea între sot si sotie, între parinti si copii, între bunici si copii, între frati? Ce factori distrug armonia unei familii? Lamurim aceste aspecte împreuna cu psihologul Ştefania Nita, de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie din Bucuresti. Unii dintre cei mai importanti factori care mentin familia unita sunt stima si iubirea reciproca, dorinta partenerilor de a duce o viata comuna, implicarea acestora în cresterea si educarea copiilor, comunicarea autentica între membrii familiei, existenta unei locuinte proprii si a unor venituri satisfacatoare. O familie armonioasa are un mod de viata echilibrat datorita deschiderii si dorintei membrilor ei de a-si îndeplini în mod complet rolurile în cadrul familiei. Cu alte cuvinte, armonia familiala este produsul unei relatii bazate pe încredere, respect si iubire între sot si sotie, parinti si copii, parinti si bunici, bunici si copii. Influenta între sotiPutini oameni ne sunt mai aproape decât parintii si partenerii de viata. Asa se explica de ce între membrii familiei exista influente si interactiuni puternice, uneori pozitive, alteori negative. De exemplu, comportamentul sotului este modelat în timp de comportamentul sotiei si invers. Un alt exemplu: daca intervine o schimbare majora în viata mamei (îsi schimba locul de munca, se îmbolnaveste), se schimba si relatiile familiale, iar tatal si copiii vor fi influentati în mod automat. Iata înca un exemplu oferit de psihologul Ştefania Nita: "Daca sotul se plânge ca sotia îl cicaleste, un terapeut va sesiza ca nemultumirea sotiei reprezinta doar o jumatate din ceea ce se întâmpla cu adevarat între soti. Daca sotia este perceputa ca fiind cicalitoare, acest lucru poate însemna ca nu a mai primit din partea sotului atentia necesara pentru preocuparile ei. Faptul ca nu este ascultata si înteleasa o face sa se simta nervoasa si lipsita de sprijin. Nu este de mirare ca devine cicalitoare!". Daca însa, în loc sa asculte cicaleala sotiei ca pe o profetie care se îndeplineste, sotul se va dovedi dornic sa-i cunoasca problemele, sotia va simti ca lui îi pasa de ea si îsi va modifica comportamentul. Dar aici nu se poate ajunge decât prin comunicare. Daca nu exista întelegere, relatiile dintre soti vor decurge în felul urmator: cu cât sotia va fi mai cicalitoare, cu atât sotul o va ignora mai mult. Şi cu cât o va ignora mai mult, cu atât îl va cicali mai mult. Se intra într-un cerc vicios care se va perpetua toata viata sau se ajunge la destramarea cuplului. ComunicareaComunicarea în familie este dorita si invocata de majoritatea persoanelor. Dar cum se poate realiza comunicarea autentica? A comunica înseamna a pune în cuvinte aspecte care tin nu doar de actiuni, ci mai ales a vorbi despre trairi, emotii, asteptari, dorinte, nemultumiri, dezamagiri. Asta înseamna ca în familie trebuie sa vorbim nu doar despre ce am mai facut, ce fac copiii, ce mâncam, ce mai cumparam, ci mai ales despre ce ne place sau nu ne place, ce ne supara, ce se întâmpla în mintea copilului care are probleme la scoala etc. Tot a comunica în mod autentic înseamna a asculta ce spune celalalt, a avea rabdare sa îi dam fiecaruia – partenerului, copilului, bunicului, socrului – posibilitatea de a-si exprima pâna la capat opinia. În masura în care aceste conditii sunt îndeplinite, comunicarea în familie are sanse de reusita. Asta înseamna ca membrii familiei vor si pot sa vorbeasca deschis despre ceea ce gândesc si mai ales despre ceea ce simt. Astfel pot sta fata în fata cu emotiile si sentimentele fiecaruia, ceea ce conduce la formarea unor relatii familiale bazate pe încredere, iubire si respect. Adaptare permanentaFiecare membru al familiei trebuie sa se adapteze schimbarilor din viata de zi cu zi. Asta înseamna ca, atunci când copilul bate la portile gradinitei sau ale adolescentei, nu numai el trebuie sa învete sa se descurce în noile contexte, ci întreaga familie trebuie sa se adapteze. Perioadele de dezvoltare ale copiilor nu sunt doar ale lor, ci si ale parintilor si ale bunicilor. Familia unita trebuie sa-si adapteze permanent structura la noile circumstante si sa demonstreze flexibilitate si adaptabilitate. Acest lucru este mai dificil în familiile extinse, în care locuiesc sub acelasi acoperis parinti, copii, bunici. De aceea, în cazul în care membrii familiei extinse nu pot beneficia de libertate, de relatii bazate pe afectivitate si întelegere, conflictele trebuie evitate prin separarea cuplului conjugal de parinti si alte rude. Rezolvarea problemelor Autonomia fiecarui membru al familiei constituie cheia unor relatii bazate pe respect si iubire. Cu cât adultii din familie sunt mai capabili de a sta pe picioarele lor, cu atât cresc sansele ca ei sa fie mai deschisi unul cu altul. Membrii familiilor autonome au curajul de a-si exprima sentimentele, de a marturisi framântarile si nemultumirile. În felul acesta ei au mai multe sanse de rezolvare a problemelor cu care se confrunta. Psihologul Ştefania Nita spune ca familia poate fi locul unde se rezolva totul, dar asta nu înseamna amestecul bunicilor în viata parintilor sau oferirea pe tava a unor sume de bani. A fi un punct de sprijin pentru un membru al familiei aflat în dificultate înseamna a-i permite sa ia propriile decizii, sa faca propriile alegeri, sa îsi exprime propriile emotii. ARMONIE. Respectul si dragostea pe care bunicii le împartasesc pâna la vârste venerabile reprezinta un model pentru ceilalti membri ai familei. Urmasii lor vor încerca sa ramâna uniti, tot asa cum bunicii au reusit sa depaseasca împreuna orice dificultate.COPIII. Crearea si mentinerea unei atmosfere echilibrate în familie reprezinta garantia unei dezvoltari frumoase a copiilor. Viitorul acestora depinde de capacitatea parintilor de a se întelege si a se respecta reciproc. Astfel, copiii au sansa de a creste într-un mediu sanatos, fara tensiuni, fara agresivitate fizica si verbala.TENDINŢĂ. În societatea actuala, punctul de rezistenta al noului model de familie este tendinta de egalizare a rolurilor asumate de cei doi soti, ceea ce nu este rau, potrivit psihologului. În prezent, atât femeia, cât si barbatul participa la procurarea si repartizarea veniturilor, la îndeplinirea sarcinilor de zi cu zi, la educarea copiilor.DEPENDENŢĂ. Psihologul Ştefania Nita precizeaza ca, în tara noastra, multe cupluri tinere au tendinta de a ramâne atasate de familiile de origine. Sunt asa-numitele cupluri imature sau cuplurile de copii. Consecintele: locuiesc împreuna cu parintii, dar oricât de substantial ar fi ajutorul acestora apar conflicte, nemultumiri, inhibitii. Cu timpul, sunt inevitabile problemele de genul: bunica îsi asuma rolul de mama în locul nurorii, soacra îi reproseaza ginerelui ca nu munceste suficient, bunicii le reproseaza parintilor ca nu se ocupa de copii.Sfatul psihologuluiDupa parerea psihologului Ştefania Nita, în majoritatea familiilor din tara noastra comunicarea se opreste la nivel de suprafata. Principalul mod de a relationa se rezuma la întâmplarile zilnice, actiunile si planurile membrilor familiei. În putine familii românesti se pun întrebari de genul: "Ce sta la baza actiunilor noastre?", "De ce reactionam asa?", "Oare sotul/sotia ce simte, ce îsi doreste?". Cuprinsi de problemele zilnice, sotii au uitat sa mai vorbeasca unul cu altul de la suflet la suflet, parintii nu mai stiu ce se întâmpla în sufletul copiilor, bunicii sunt marginalizati. De aceea, multe familii se confrunta cu probleme de genul: copilul de 5 ani nu poate fi controlat, sotul vine seara târziu acasa si nu are timp nici pentru sotie, nici pentru copii, soacra îi face zile fripte nurorii etc. Desi astfel de acuze sugereaza ca problema se afla la un singur membru al familiei, cei care ajung la consiliere terapeutica descopera ca pustiul a devenit rebel pentru ca parintii nu au stiut sa puna limite sau nu au cautat sa afle ce se întâmpla în mintea si sufletul lui. Sotii afla ca de mult timp nu mai au curajul sa îsi spuna ce simt. De aceea, terapeutul trebuie sa lucreze cu toti membrii familei pentru ca fiecare sa identifice problemele cu care se confrunta si sa le rezolve.
Familia este mediul în care venim pe lume, ne dezvoltam si la rândulnostru ne formam o alta familie. Este locul unde gasim întelegere,liniste si solutii la problemele care ne framânta. Cu conditia ca înfamilie sa existe comunicare, respect si iubire. Familia este mediul în care venim pe lume, ne dezvoltam si la rândul nostru ne formam o alta familie. Este locul unde gasim întelegere, liniste si solutii la problemele care ne framânta. Cu conditia ca în familie sa existe comunicare, respect si iubire.Exista "retete" ale fericirii în familie? Ce importanta are comunicarea între sot si sotie, între parinti si copii, între bunici si copii, între frati? Ce factori distrug armonia unei familii? Lamurim aceste aspecte împreuna cu psihologul Ştefania Nita, de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie din Bucuresti. Unii dintre cei mai importanti factori care mentin familia unita sunt stima si iubirea reciproca, dorinta partenerilor de a duce o viata comuna, implicarea acestora în cresterea si educarea copiilor, comunicarea autentica între membrii familiei, existenta unei locuinte proprii si a unor venituri satisfacatoare. O familie armonioasa are un mod de viata echilibrat datorita deschiderii si dorintei membrilor ei de a-si îndeplini în mod complet rolurile în cadrul familiei. Cu alte cuvinte, armonia familiala este produsul unei relatii bazate pe încredere, respect si iubire între sot si sotie, parinti si copii, parinti si bunici, bunici si copii. Influenta între sotiPutini oameni ne sunt mai aproape decât parintii si partenerii de viata. Asa se explica de ce între membrii familiei exista influente si interactiuni puternice, uneori pozitive, alteori negative. De exemplu, comportamentul sotului este modelat în timp de comportamentul sotiei si invers. Un alt exemplu: daca intervine o schimbare majora în viata mamei (îsi schimba locul de munca, se îmbolnaveste), se schimba si relatiile familiale, iar tatal si copiii vor fi influentati în mod automat. Iata înca un exemplu oferit de psihologul Ştefania Nita: "Daca sotul se plânge ca sotia îl cicaleste, un terapeut va sesiza ca nemultumirea sotiei reprezinta doar o jumatate din ceea ce se întâmpla cu adevarat între soti. Daca sotia este perceputa ca fiind cicalitoare, acest lucru poate însemna ca nu a mai primit din partea sotului atentia necesara pentru preocuparile ei. Faptul ca nu este ascultata si înteleasa o face sa se simta nervoasa si lipsita de sprijin. Nu este de mirare ca devine cicalitoare!". Daca însa, în loc sa asculte cicaleala sotiei ca pe o profetie care se îndeplineste, sotul se va dovedi dornic sa-i cunoasca problemele, sotia va simti ca lui îi pasa de ea si îsi va modifica comportamentul. Dar aici nu se poate ajunge decât prin comunicare. Daca nu exista întelegere, relatiile dintre soti vor decurge în felul urmator: cu cât sotia va fi mai cicalitoare, cu atât sotul o va ignora mai mult. Şi cu cât o va ignora mai mult, cu atât îl va cicali mai mult. Se intra într-un cerc vicios care se va perpetua toata viata sau se ajunge la destramarea cuplului. ComunicareaComunicarea în familie este dorita si invocata de majoritatea persoanelor. Dar cum se poate realiza comunicarea autentica? A comunica înseamna a pune în cuvinte aspecte care tin nu doar de actiuni, ci mai ales a vorbi despre trairi, emotii, asteptari, dorinte, nemultumiri, dezamagiri. Asta înseamna ca în familie trebuie sa vorbim nu doar despre ce am mai facut, ce fac copiii, ce mâncam, ce mai cumparam, ci mai ales despre ce ne place sau nu ne place, ce ne supara, ce se întâmpla în mintea copilului care are probleme la scoala etc. Tot a comunica în mod autentic înseamna a asculta ce spune celalalt, a avea rabdare sa îi dam fiecaruia – partenerului, copilului, bunicului, socrului – posibilitatea de a-si exprima pâna la capat opinia. În masura în care aceste conditii sunt îndeplinite, comunicarea în familie are sanse de reusita. Asta înseamna ca membrii familiei vor si pot sa vorbeasca deschis despre ceea ce gândesc si mai ales despre ceea ce simt. Astfel pot sta fata în fata cu emotiile si sentimentele fiecaruia, ceea ce conduce la formarea unor relatii familiale bazate pe încredere, iubire si respect. Adaptare permanentaFiecare membru al familiei trebuie sa se adapteze schimbarilor din viata de zi cu zi. Asta înseamna ca, atunci când copilul bate la portile gradinitei sau ale adolescentei, nu numai el trebuie sa învete sa se descurce în noile contexte, ci întreaga familie trebuie sa se adapteze. Perioadele de dezvoltare ale copiilor nu sunt doar ale lor, ci si ale parintilor si ale bunicilor. Familia unita trebuie sa-si adapteze permanent structura la noile circumstante si sa demonstreze flexibilitate si adaptabilitate. Acest lucru este mai dificil în familiile extinse, în care locuiesc sub acelasi acoperis parinti, copii, bunici. De aceea, în cazul în care membrii familiei extinse nu pot beneficia de libertate, de relatii bazate pe afectivitate si întelegere, conflictele trebuie evitate prin separarea cuplului conjugal de parinti si alte rude. Rezolvarea problemelor Autonomia fiecarui membru al familiei constituie cheia unor relatii bazate pe respect si iubire. Cu cât adultii din familie sunt mai capabili de a sta pe picioarele lor, cu atât cresc sansele ca ei sa fie mai deschisi unul cu altul. Membrii familiilor autonome au curajul de a-si exprima sentimentele, de a marturisi framântarile si nemultumirile. În felul acesta ei au mai multe sanse de rezolvare a problemelor cu care se confrunta. Psihologul Ştefania Nita spune ca familia poate fi locul unde se rezolva totul, dar asta nu înseamna amestecul bunicilor în viata parintilor sau oferirea pe tava a unor sume de bani. A fi un punct de sprijin pentru un membru al familiei aflat în dificultate înseamna a-i permite sa ia propriile decizii, sa faca propriile alegeri, sa îsi exprime propriile emotii. ARMONIE. Respectul si dragostea pe care bunicii le împartasesc pâna la vârste venerabile reprezinta un model pentru ceilalti membri ai familei. Urmasii lor vor încerca sa ramâna uniti, tot asa cum bunicii au reusit sa depaseasca împreuna orice dificultate.COPIII. Crearea si mentinerea unei atmosfere echilibrate în familie reprezinta garantia unei dezvoltari frumoase a copiilor. Viitorul acestora depinde de capacitatea parintilor de a se întelege si a se respecta reciproc. Astfel, copiii au sansa de a creste într-un mediu sanatos, fara tensiuni, fara agresivitate fizica si verbala.TENDINŢĂ. În societatea actuala, punctul de rezistenta al noului model de familie este tendinta de egalizare a rolurilor asumate de cei doi soti, ceea ce nu este rau, potrivit psihologului. În prezent, atât femeia, cât si barbatul participa la procurarea si repartizarea veniturilor, la îndeplinirea sarcinilor de zi cu zi, la educarea copiilor.DEPENDENŢĂ. Psihologul Ştefania Nita precizeaza ca, în tara noastra, multe cupluri tinere au tendinta de a ramâne atasate de familiile de origine. Sunt asa-numitele cupluri imature sau cuplurile de copii. Consecintele: locuiesc împreuna cu parintii, dar oricât de substantial ar fi ajutorul acestora apar conflicte, nemultumiri, inhibitii. Cu timpul, sunt inevitabile problemele de genul: bunica îsi asuma rolul de mama în locul nurorii, soacra îi reproseaza ginerelui ca nu munceste suficient, bunicii le reproseaza parintilor ca nu se ocupa de copii.Sfatul psihologuluiDupa parerea psihologului Ştefania Nita, în majoritatea familiilor din tara noastra comunicarea se opreste la nivel de suprafata. Principalul mod de a relationa se rezuma la întâmplarile zilnice, actiunile si planurile membrilor familiei. În putine familii românesti se pun întrebari de genul: "Ce sta la baza actiunilor noastre?", "De ce reactionam asa?", "Oare sotul/sotia ce simte, ce îsi doreste?". Cuprinsi de problemele zilnice, sotii au uitat sa mai vorbeasca unul cu altul de la suflet la suflet, parintii nu mai stiu ce se întâmpla în sufletul copiilor, bunicii sunt marginalizati. De aceea, multe familii se confrunta cu probleme de genul: copilul de 5 ani nu poate fi controlat, sotul vine seara târziu acasa si nu are timp nici pentru sotie, nici pentru copii, soacra îi face zile fripte nurorii etc. Desi astfel de acuze sugereaza ca problema se afla la un singur membru al familiei, cei care ajung la consiliere terapeutica descopera ca pustiul a devenit rebel pentru ca parintii nu au stiut sa puna limite sau nu au cautat sa afle ce se întâmpla în mintea si sufletul lui. Sotii afla ca de mult timp nu mai au curajul sa îsi spuna ce simt. De aceea, terapeutul trebuie sa lucreze cu toti membrii familei pentru ca fiecare sa identifice problemele cu care se confrunta si sa le rezolve.