fbpx

Copilul tau e prea agitat?

Please select a featured image for your post

Saptamâna trecuta, într-o scoala din Brasov, parintii si-au scos copiiide la ore din cauza unui baietel pe care colegii l-au catalogat dreptinsuportabil. Inspectoratul Şcolar l-a mutat de câteva ori din scoalaîn scoala, însa el este în continuare agitat, neatent si neastâmparat. Saptamâna trecuta, într-o scoala din Brasov, parintii si-au scos copiii de la ore din cauza unui baietel pe care colegii l-au catalogat drept insuportabil. Inspectoratul Şcolar l-a mutat de câteva ori din scoala în scoala, însa el este în continuare agitat, neatent si neastâmparat. În timpul orelor nu sta în banca, se plimba prin clasa, distrage atentia celorlalti si îi deranjeaza, descria învatatoarea comportamentul baiatului. Nu este un caz izolat, în aproape fiecare clasa exista câte un copil agitat, care creeaza probleme colegilor si învatatoarei. El nu trebuie pedepsit pentru ca este obraznic si nici stigmatizat, caci comportamentul lui descrie ceea ce medicii numesc tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie sau ADHD, dupa prescurtarea în engleza (Attention-Deficit Hyperactivity Disorder). În România nu exista statistici cu privire la frecventa tulburarii hiperkinetice cu deficit de atentie, însa, potrivit statisticilor internationale, între 5% si 7% dintre copii au aceasta problema, asa încât am putea spune ca în fiecare clasa poate exista câte un copil cu ADHD. Hiperactiv, impulsiv si neatentAceasta tulburare neurologica are trei mari simptome. Primul este hiperactivitatea. Copilul cu ADHD nu poate sta locului atunci când i se cere sa o faca, de exemplu, în banca sau când trebuie sa îsi faca temele. Cel de-al doilea este impulsivitatea. "Copilul cu tulburare hiperkinetica nu îsi asteapta rândul la joc, el vrea sa stea acum la calculator, nu asculta întrebarile pâna la capat si se grabeste sa dea un raspuns, se amesteca în conversatiile celorlalti si îi întrerupe, indiferent ca este vorba despre copii sau despre adulti", explica asist. univ. dr Iuliana Eparu, medic specialist în psihiatria copilului si adolescentului, de la Spitalul de Psihiatrie "Prof. dr Al. Obregia". Daca aceste doua simptome se estompeaza pe masura ce copilul creste, cel de-al treilea, neatentia, persista la vârsta adulta. Copilul nu poate da atentie detaliilor, nu pentru ca are un coeficient mai mic de inteligenta, ci pentru ca pur si simplu nu se poate concentra. De asemenea, nu se poate concentra asupra unei singure activitati, el trece de la o actiune la alta fara sa o finalizeze pe vreuna dintre ele. Îsi uita si pierde frecvent lucrurile, vine deseori de la scoala fara carti sau ghiozdan. Este un copil care nu-si poate organiza studiul, temele. Din cauza neatentiei, el poate fi implicat frecvent în accidente casnice sau de joaca. ParticularitatiSimptomele tulburarii hiperkinetice nu se manifesta într-un singur loc si legat de o anumita situatie, ci oriunde si oricând. Daca, de exemplu, copilul este cuminte acasa, îsi face temele si parinii nu au probleme cu el, dar la scoala este agitat, impulsiv si neatent, este foarte probabil sa nu aiba ADHD, ci o problema legata de scoala. El poate suferi de o anxietate de separare (nu-i place la scoala pentru ca a fost obisnuit sa stea acasa, cu parintii, bunicii si nu se poate adapta în noul mediu), de o tulburare de învatare (a scrisului – disgrafie, a cititului – dislexie, a calculelor matematice – discalculie) sau pur si simplu are un conflict cu învatatoarea. Un alt indiciu al ADHD-ului este acela ca manifestarile sale sunt întotdeauna vizibile înainte de vârsta de 7 ani, de începerea scolii. "Un copil care, brusc, la vârsta de 9 ani sau 12 ani capata simptomele ADHD-ului, cu siguranta nu are aceasta tulburare, pentru ca ea este pe viata. În asemenea cazuri poate fi vorba despre o tulburare bipolara, un episod maniacal. Copilul cu ADHD este descris de parinti la modul «Asa se poarta de când era mic»", precizeaza specialistul. Rezultate slabeSimptomele acestei tulburari au consecinte asupra performantelor scolare. "Un copil care în mod constant nu este atent la lectii si nu îsi poate face temele acasa, oricât ar fi de inteligent, va ramâne în urma si nu îsi va putea atinge niciodata potentialul daca nu este ajutat", atrage atentia dr Iuliana Eparu. Stima de sine a copilului si capacitatea lui de socializare sunt afectate. "Un copil care se baga întotdeauna în jocul celorlalti, care nu respecta regulile, care îsi întrerupe colegii nu va avea prieteni si va fi izolat de cei din jur. El va ajunge un adolescent singuratic, depresiv, care nu interactioneaza cu cei din jur, poate chiar agresiv si predispus la adictii precum alcoolul sau drogurile. El s-ar putea transforma într-un adult antisocial, depresiv, care va face din agresivitate un mod de viata, caruia nu îi va pasa de cei din jur. Medicamente si psihoterapiePentru ADHD exista doua tipuri de tratamente, ce se administreaza numai la indicatia psihiatrului de copii si adolescenti. Unul consta în psihostimulante (disponibil la noi este metilfenidatul cu eliberare prelungita) si celalalt în non-psihostimulante (atomoxetina). Ambele se pot administra dupa vârsta de 6 ani si sunt foarte eficiente, mai ales în tratarea problemei de atentie. Medicamentele se combina întotdeauna cu psihoterapie. Uneori, când simptomele ADHD sunt usoare, psihoterapia este suficienta. "Ea vizeaza nu doar copilul, ci si familia si mediul de la scoala. Atât parintii, cât si învatatorii trebuie sa cunoasca aspectele acestei tulburari si sa stie la ce sa se astepte. Învatatorii nu trebuie sa catalogheze copilul drept rau, prost crescut, nebun sau neastâmparat, ei ar trebui sa stie ca el are o tulburare", spune dr Iuliana Eparu.LA VĂRSTĂ ADULTĂ. În 50% dintre cazuri, simptomele ADHD dispar sau cel putin se estompeaza în timp. În special hiperactivitatea si impulsivitatea dispar, dar neatentia persista. Adultul cu ADHD va fi dezorganizat, incapabil sa îsi planifice activitatile, sa îsi respecte programarile, sa îsi poata face planuri si sa participe la sedinte lungi, pentru ca nu are rabdare sa stea prea mult pe scaun. El îsi poate schimba des locul de munca, iar viata personala poate avea si ea de suferit. GENETIC. Aproape întotdeauna, tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie se mosteneste. Cel putin unul dintre parintii copilului cu ADHD are aceasta tulburare, chiar daca nu stie acest lucru.Sfatul mediculuiCopiii cu ADHD au nevoie de ajutor pentru a face fata cerintelor, iar daca cei din jur le acorda acest ajutor, ei se pot adapta, spune dr Iuliana Eparu. Un copil cu ADHD nu trebuie asezat în ultima banca, pentru ca nu se va putea concentra. Învatatoarea trebuie sa foloseasca alte metode de învatare cu el. Acasa, camera în care scrie si învata nu trebuie sa aiba televizor, calculator sau alte obiecte care sa-i distraga atentia. Ei au nevoie si de recompense imediate. Replica "Daca îti faci temele acum, mâine te duc la film" nu va functiona. Trebuie sa-i spunem: "Acum îti faci temele, acum te recompensez", atrage atentia specialistul.
Saptamâna trecuta, într-o scoala din Brasov, parintii si-au scos copiiide la ore din cauza unui baietel pe care colegii l-au catalogat dreptinsuportabil. Inspectoratul Şcolar l-a mutat de câteva ori din scoalaîn scoala, însa el este în continuare agitat, neatent si neastâmparat. Saptamâna trecuta, într-o scoala din Brasov, parintii si-au scos copiii de la ore din cauza unui baietel pe care colegii l-au catalogat drept insuportabil. Inspectoratul Şcolar l-a mutat de câteva ori din scoala în scoala, însa el este în continuare agitat, neatent si neastâmparat. În timpul orelor nu sta în banca, se plimba prin clasa, distrage atentia celorlalti si îi deranjeaza, descria învatatoarea comportamentul baiatului. Nu este un caz izolat, în aproape fiecare clasa exista câte un copil agitat, care creeaza probleme colegilor si învatatoarei. El nu trebuie pedepsit pentru ca este obraznic si nici stigmatizat, caci comportamentul lui descrie ceea ce medicii numesc tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie sau ADHD, dupa prescurtarea în engleza (Attention-Deficit Hyperactivity Disorder). În România nu exista statistici cu privire la frecventa tulburarii hiperkinetice cu deficit de atentie, însa, potrivit statisticilor internationale, între 5% si 7% dintre copii au aceasta problema, asa încât am putea spune ca în fiecare clasa poate exista câte un copil cu ADHD. Hiperactiv, impulsiv si neatentAceasta tulburare neurologica are trei mari simptome. Primul este hiperactivitatea. Copilul cu ADHD nu poate sta locului atunci când i se cere sa o faca, de exemplu, în banca sau când trebuie sa îsi faca temele. Cel de-al doilea este impulsivitatea. "Copilul cu tulburare hiperkinetica nu îsi asteapta rândul la joc, el vrea sa stea acum la calculator, nu asculta întrebarile pâna la capat si se grabeste sa dea un raspuns, se amesteca în conversatiile celorlalti si îi întrerupe, indiferent ca este vorba despre copii sau despre adulti", explica asist. univ. dr Iuliana Eparu, medic specialist în psihiatria copilului si adolescentului, de la Spitalul de Psihiatrie "Prof. dr Al. Obregia". Daca aceste doua simptome se estompeaza pe masura ce copilul creste, cel de-al treilea, neatentia, persista la vârsta adulta. Copilul nu poate da atentie detaliilor, nu pentru ca are un coeficient mai mic de inteligenta, ci pentru ca pur si simplu nu se poate concentra. De asemenea, nu se poate concentra asupra unei singure activitati, el trece de la o actiune la alta fara sa o finalizeze pe vreuna dintre ele. Îsi uita si pierde frecvent lucrurile, vine deseori de la scoala fara carti sau ghiozdan. Este un copil care nu-si poate organiza studiul, temele. Din cauza neatentiei, el poate fi implicat frecvent în accidente casnice sau de joaca. ParticularitatiSimptomele tulburarii hiperkinetice nu se manifesta într-un singur loc si legat de o anumita situatie, ci oriunde si oricând. Daca, de exemplu, copilul este cuminte acasa, îsi face temele si parinii nu au probleme cu el, dar la scoala este agitat, impulsiv si neatent, este foarte probabil sa nu aiba ADHD, ci o problema legata de scoala. El poate suferi de o anxietate de separare (nu-i place la scoala pentru ca a fost obisnuit sa stea acasa, cu parintii, bunicii si nu se poate adapta în noul mediu), de o tulburare de învatare (a scrisului – disgrafie, a cititului – dislexie, a calculelor matematice – discalculie) sau pur si simplu are un conflict cu învatatoarea. Un alt indiciu al ADHD-ului este acela ca manifestarile sale sunt întotdeauna vizibile înainte de vârsta de 7 ani, de începerea scolii. "Un copil care, brusc, la vârsta de 9 ani sau 12 ani capata simptomele ADHD-ului, cu siguranta nu are aceasta tulburare, pentru ca ea este pe viata. În asemenea cazuri poate fi vorba despre o tulburare bipolara, un episod maniacal. Copilul cu ADHD este descris de parinti la modul «Asa se poarta de când era mic»", precizeaza specialistul. Rezultate slabeSimptomele acestei tulburari au consecinte asupra performantelor scolare. "Un copil care în mod constant nu este atent la lectii si nu îsi poate face temele acasa, oricât ar fi de inteligent, va ramâne în urma si nu îsi va putea atinge niciodata potentialul daca nu este ajutat", atrage atentia dr Iuliana Eparu. Stima de sine a copilului si capacitatea lui de socializare sunt afectate. "Un copil care se baga întotdeauna în jocul celorlalti, care nu respecta regulile, care îsi întrerupe colegii nu va avea prieteni si va fi izolat de cei din jur. El va ajunge un adolescent singuratic, depresiv, care nu interactioneaza cu cei din jur, poate chiar agresiv si predispus la adictii precum alcoolul sau drogurile. El s-ar putea transforma într-un adult antisocial, depresiv, care va face din agresivitate un mod de viata, caruia nu îi va pasa de cei din jur. Medicamente si psihoterapiePentru ADHD exista doua tipuri de tratamente, ce se administreaza numai la indicatia psihiatrului de copii si adolescenti. Unul consta în psihostimulante (disponibil la noi este metilfenidatul cu eliberare prelungita) si celalalt în non-psihostimulante (atomoxetina). Ambele se pot administra dupa vârsta de 6 ani si sunt foarte eficiente, mai ales în tratarea problemei de atentie. Medicamentele se combina întotdeauna cu psihoterapie. Uneori, când simptomele ADHD sunt usoare, psihoterapia este suficienta. "Ea vizeaza nu doar copilul, ci si familia si mediul de la scoala. Atât parintii, cât si învatatorii trebuie sa cunoasca aspectele acestei tulburari si sa stie la ce sa se astepte. Învatatorii nu trebuie sa catalogheze copilul drept rau, prost crescut, nebun sau neastâmparat, ei ar trebui sa stie ca el are o tulburare", spune dr Iuliana Eparu.LA VĂRSTĂ ADULTĂ. În 50% dintre cazuri, simptomele ADHD dispar sau cel putin se estompeaza în timp. În special hiperactivitatea si impulsivitatea dispar, dar neatentia persista. Adultul cu ADHD va fi dezorganizat, incapabil sa îsi planifice activitatile, sa îsi respecte programarile, sa îsi poata face planuri si sa participe la sedinte lungi, pentru ca nu are rabdare sa stea prea mult pe scaun. El îsi poate schimba des locul de munca, iar viata personala poate avea si ea de suferit. GENETIC. Aproape întotdeauna, tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie se mosteneste. Cel putin unul dintre parintii copilului cu ADHD are aceasta tulburare, chiar daca nu stie acest lucru.Sfatul mediculuiCopiii cu ADHD au nevoie de ajutor pentru a face fata cerintelor, iar daca cei din jur le acorda acest ajutor, ei se pot adapta, spune dr Iuliana Eparu. Un copil cu ADHD nu trebuie asezat în ultima banca, pentru ca nu se va putea concentra. Învatatoarea trebuie sa foloseasca alte metode de învatare cu el. Acasa, camera în care scrie si învata nu trebuie sa aiba televizor, calculator sau alte obiecte care sa-i distraga atentia. Ei au nevoie si de recompense imediate. Replica "Daca îti faci temele acum, mâine te duc la film" nu va functiona. Trebuie sa-i spunem: "Acum îti faci temele, acum te recompensez", atrage atentia specialistul.

Citeste si:  Pedaleaza pentru inima ta, la indemnul Fundatiei Romane a Inimii
Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.