Boala celiaca este o enteropatie autoimuna declansata de ingestia de gluten la persoanele cu predispozitie genetica.
Se estimeaza ca prevalenta reala a bolii celiace in populatia generala ar fi in jur de 0.5%.
La copii, simptomele bolii se pot instala precoce la varste cuprinse intre 4 si 24 luni cu diaree cronica, distensie abdominala, scadere ponderala, tulburari de crestere. Apar frecvent voma, anorexie, paloare, stari de iritabilitate. Mai rar, se descriu constipatie sau durere abdominala recurenta. Atunci cand diagnosticul se pune tardiv, copiii pot prezenta anemie prin carenta de fier si/sau acid folic, tulburari de coagulare, pubertate intarziata.
Unii adulti cu boala celica declara ca au prezentat simptome in copilarie, dar in majoritatea cazurilor anamneza nu este sugestiva pentru un debut precoce al afectiunii. Adultii pot prezenta ca si copiii un tablou clasic de boala cu diaree severa si scadere ponderala dar sunt mult mai frecvent intalnite simptome de gravitate mai mica cum ar fi un sindrom dispeptic sau un sindrom de colon iritabil. La aproximativ jumatate din adulti se constata forme atipice de boala, inclusiv forme silentioase sau forme extraintestinale. Este larg acceptat astazi faptul ca dermatita herpetiforma, o afectiune buloasa a pielii, este inclusa in gluten.
Boala celiaca (numita si celiachie, intoleranta la gluten, enteropatie glutenica, sprue celiac sau sprue nontropical) este o afectiune inflamatorie digestiva cronica, cauzata de ingestia de gluten, ce impiedica absorbtia nutrientilor, vitaminelor si mineralelor de catre intestin. Se caracterizeaza printr-o sensibilitate mentinuta pe tot parcursul vietii la fractiunile solubile in alcool ale glutenului: gliadinul din grau si prolaminele din orz, secara si ovaz, sensibilitate intalnita la persoanele predispuse genetic.
Diagnosticul de boala celiaca se confirma prin efectuarea biopsiei de mucoasa intestinala la care se constata modificari caracteristice(leziuni de atrofie pana la disparitia vilozitatilor intestinale).