Apendicita acuta reprezinta una dintre cele mai frecvente cauze de abdomen acut la copil. Localizarea cea mai frecventa este la nivelul partii inferioare drepte a abdomenului, dar poate avea si alte pozitii diverse: in spatele cecului urcand pana sub ficat, coborand pana la nivelul penisului langa vezica urinara, sau chiar pe partea stanga, atunci cand exista o anomalie congenitala si toate organele sunt inversate.
Apendicita copilului poate avea simptome specifice fata de apendicita la adulti, si de aceea, in multe cazuri, diagnosticul este intarziat, fiind stabilit de abia in stadiul complicatiilor. Astfel, ruperea peretelui apendicelui apare in 80 % din cazuri la copii sub 5 ani si doar in 25 % la adolescenti.
Ca si simptomatologie, se descrie durere abdominala la nivelul periombilical, urmata de lipsa poftei de mancare, greata si varsaturi. Pot sa apara tulburari de tranzit intestinal, mai frecvent constipatia, greu de constatat la copii, dar nu este exclusa nici diareea.
Diagnosticul apedicitei acute la copil trebuie pus cat mai repede de la debutul simptomatologiei, altfel apar complicatiile destul de rapid. Astfel, la copiii mici perforatia apendiculara apare la 12 – 15 ore de la debutul durerii, la 25 % din copii fiind prezenta la 24 de ore de la debut iar la 48 de ore circa 80 % dintre copii fac perforatie.
Complicatiile apendicitei se instaleaza repede, evolutia bolii fiind si cu consecinte mai grave decat la adult. Aceste sunt perforatia apendiculara cu peritonita localizata sau peritonita generalizata, care, netratata, duce rapid la exces.
Tratamentul in cazul apendicitei este prin excelenta chirurgical si trebuie instituit cat mai precoce cand infectia este localizata. Consta in apendicetomie ( excizia apendicelui), careia I se asociaza toaleta cavitatii peritoneale si drenajul peritoneal. Se admite ca este mai putin riscant sa faci o apendicectomie fara sa fie nevoie decat sa amani operatia si pacientul sa dezvolte complicatii.
Apendicectomia se poate efectua nu numai prin laparotomie, ci si pe cale laparoscopica, dar exista mai putina experienta la copii. Tratamentul continua postoperator cu administrarea de antibiotice specifice.