14 noiembrie este Ziua Internationala a Diabetului, cea mai importanta campanie mondiala de educare cu privire la diabetul zaharat. Prima astfel de campanie anuala aavut loc in 1991, la initiativa Federatiei Internationale pentru Diabet si Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Prima campanie a fost un raspuns la cazurile tot mai dese si mai grave de diabet, care apar continuu in intreaga lume. In fiecare an, pe 14 noiembrie se atrage atentia asupra diabetului si importantei prevenirii sale prin marsuri, conferinte, articole de presa, campanii TV si radio. Astazi, si in Bucuresti, Ministerul Sanatatii, Asociatia Diabeticilor din Romania si Institutul de diabet, nutritie si boli metabolice prf. Dr. N. Paulescu organizeaza in Parcul Tineretului un mars adresat celor care sufera de aceasta boala. In acelasi timp, cei care doresc isi pot testa gratuit glicemia, atat la unitatile mobile din parc, cat si la Institutul N. Paulescu.
In fiecare an, Federatia Internationala pentru Diabet alege o noua tema pentru Ziua Internationala a Diabetului. In 2008 tema este „Diabetul la copii si adolescenti”.
Conform Federatiei Internationale pentru Diabet, aceasta este boala cronica cel mai frecvent intalnita la copii. Daca nu se cunosc primele simptome, pentru ei este letala. In fiecare zi, 200 de copii din intreaga lume sunt diagnosticati cu diabet si, desi exista tratamente moderne, la care specialistii au lucrat zeci de ani, 50% din acesti copii mor in urmatorii 12 ani de la diagnosticarea bolii.
Diabetul zaharat
Sub numele de „diabet zaharat” se ascunde un grup de boli metabolice caracterizate printr-un nivel mare al glicemiei din sange provocat de defecte in producerea si/sau folosirea insulinei de catre organism.
Diabetul de tipul I, cunoscut odata ca diabetul juvenil, sau insulino-dependent, este o boala cronica datorata pancreasului care inceteaza sa mai produca insulina, un hormon care transforma glucoza in energie. Poate aparea la orice varsta, dar se declanseaza, de obicei, in copilarie sau adolescenta.
In diabetul de tipul doi, sau diabetul non-insulino-dependent, pancreasul produce insulina, dar aceasta fie nu este in cantitati suficiente, fie corpul nu o poate folosi in mod eficient.
Diabetul zaharat este o boala cronica. Nu poate fi vindecat complet, dar poate fi tinut sub control prin medicatie si un regim de viata potrivit.
Simptome
Diabetul nu se manifesta prin dureri, principalul simptom care ne trimite la medic. Semnele sale sunt mult mai greu de interpretat de catre omul obisnuit si pot parea inofensive. Iata care sunt acestea :
• Sete exagerata si urinare frecventa.
• Foame exagerata, pentru ca, in lipsa insulinei, muschii si organele interne nu primesc energia de care au nevoie, chiar daca mananci mult.
• Pierdere in greutate, in ciuda meselor bogate, pentru ca glucidele consumate nu sunt transformate in energie, iar organismul foloseste depozitele de grasime.
• Oboseala, pentru ca celulele sunt lipsite de energia necesara.
• Probleme de vedere, vedere incetosata, din cauza glicemiei fluctuante.
• Infectii frecvente, rani care se vindeca foarte greu, pentru ca diabetul impiedica organismul sa lupte cu boala asa cum trebuie.
• Pete inchise pe piele, de obicei la subrat si pe gat, mai ales in diabetul de tipul II. Afectiunea se numeste acanthosis nigricans si se datoreaza rezistentei la insulina.
Cauze
Glucoza este principala sursa de energie a celulelor care alcatuiesc muschii si tesuturile umane. Ea provine din doua mari surse: alimentatie si ficatul nostru. Prin alimentatie, organismul nostru primeste zaharul pe care il transforma in glucoza, aceasta fiind absorbita in sange. Cu ajutorul insulinei, glucoza din sange ajunge in celule. Insulina este un hormon produs de pancreas, de cate ori mancam. Din pancreas, ea ajunge in sange si functioneaza ca o cheita care deschide usile microscopice ale celulelor, permitand intrarea glucozei. Facand trecerea glucozei din sange in celule, insulina micsoreaza nivelul de zahar din sange, adica glicemia. Pe masura ce glicemia scade, scade si secretia de insulina la nivelul pancreasului.
Pe de alta parte, glucoza poate fi stocata in ficat. Cand scade nivelul insulinei, adica atunci cand trece mai mult timp de la ultima masa, ficatul elibereza din glucoza stocata pentru a pastra glicemia la valori normale.
In diabetul de tipul I, sistemul imunitar ataca si distruge celulele care produc insulina in pancreas. Astfel, pancreasul produce insulina foarte putina sau chiar deloc. In lipsa ei, glucoza nu mai poate intra in celule si se strange in sange. Aceasta este explicatia bolii. De ce se intampla asta, de ce sistemul imunitar ataca pancreasul, ramane inca un mister. Genetica joaca un rol important, ca si expunerea la anumiti virusi.
In diabetul de tipul II, celulele producatoare de insulina exista si sunt functionale, insa nu functioneaza cum se cuvine sau, daca ele functioneaza, celulele devine rezistente la actiunea insulinei, adica insulina nu mai reuseste sa deschida acea usita microscopica a celulei.
Factori de risc
Din nou, cauzele exacte sunt necunoscute, dar se cunosc cativa din factorii care contribuie la declansarea diabetului de tipul II. Este vorba in special de :
• Greutatea corporala. Este cel mai important factor de risc. Cu cat exista mai mult tesut gras, cu atat cresc sansele de a face diabet.
• Sedentarismul. Din nou, cu cat o persoana este mai sedentara, cu atat riscul este mai mare. Efortul fizic ne ajuta sa controlam greutatea, foloseste energie, deci foloseste glucoza in sange si face celulele mai sensibile la insulina.
La acesti factori se mai adauga varsta, istoricul familial, hiperglicemia si diabetul gestational.
In ce priveste diabetul de tipul I, care este o boala autoimuna, singurul factor de risc identificat pana acum a fost istoricul familial. Sansele de a face aceasta boala cresc daca ea exista si la o ruda apropiata (bunic, parinte, frate).
Diagnostic
Diabetul zaharat este relativ usor de diagnosticat, prin teste simple de glicemie. Indiferent de timpul scurs de la ultima masa, glicemia nu trebuie sa depaseasca 200 mg/dL. Daca este mai mare de atat, deja exista suspiciunea de diabet. Dar, de obicei, analizele se fac dimineata, „pe stomacul gol”. In acest moment, glicemia ar trebui sa fie undeva intre 70 si 100 mg/dL. Un nivel intre 100 si 125 mg/dL la un test facut „pe stomacul gol” este semn de prediabet, iar la un rezultat de peste 126 mg/dL obtinut la doua teste diferite se poate pune diagnosticul de diabet. Aceste valori pot sa difere putin in functie de laboratorul care face analiza. Valorile normale caracteristice fiecarui laborator sunt trecute pe buletinul de analize.
Daca s-a pus diagnosticul de diabet zaharat, medicul poate face alte teste pentru a stabili tipul de diabet, pentru ca fiecare tip necesita un alt tratament. Se poate suspecta un diabet de tipul I daca pancreasul produce insulina putina sau deloc, daca in sange exista anticorpi specifici (cei care ataca celulele producatoare de insulina) sau daca in urina se gasesc corpi cetonici (acizi rezultati din folosirea depozitelor de grasime ca sursa de energie). Se poate face si un test de hemoglobina glicozilata, sau testul A1C, care indica media glicemiei pe ultimele trei luni. Cu ajutorul lui, se stabileste si care este randamentul tratamentului pe o perioada mai lunga de timp.
Complicatii posibile
Desi nu provoaca durere, diabetul poate sa afecteze organele interne, inclusiv inima, vasele de sange, sistemul nervos, ochii, rinichii. Pe termen scurt, complicatiile sunt :
• Hiperglicemia, daca persoana diabetica nu-si administreaza insulina suficienta sau mananca prea mult. Daca glicemia creste foarte mult, se ajunge la sindrom hiperosmolar care poate fi fatal si necesita tratament de urgenta. Chiar si la valori mici, hiperglicemia duce la vedere incetosata, sete exagerata, gura uscata, oboseala, ameteli.
• Cetoacidoza. Daca celulele sunt lipsite de energie pentru mult timp, organismul incepe sa foloseasca depozitele de grasime, ceea ce duce la producerea unor acizi toxici, numiti cetone. Asta inseamna greata, varsaturi, pierderea poftei de mancare.
• Hipoglicemia, daca diabeticul sare peste o masa, face mai mult efort decat este normal sau isi administreaza prea multa insulina. Simptomele sunt: transpiratia, tremuratul mainilor, slabiciune, foame, ameteala, greata.
Toate aceste complicatii necesita tratament urgent. Netratate, ele pot duce la coma diabetica.
Pe termen lung, complicatiile diabetului sunt cel putin la fel de grave, iar singura sansa de a le preveni este tinerea sub control a bolii. Primul care are de suferit este sistemul cardiovascular. Diabetul este asociat cu arteroscleroza, infarct, atac cerebral, hipertensiune. In general, diabetul afecteaza vasele de sange. De aici apar probleme cu terminatiile nervoase (in special cele din picioare) care nu mai pot functiona asa cum trebuie, ducand la paralizie, impotenta; cu rinichii, de unde necesitatea dializei; cu ochii, unde cresc sansele de glaucom, cataracta, ajungandu-se chiar la orbire ; cu oasele, osteoporoza; cu picioarele, unde orice rana cat de mica poate duce la complicatii care uneori nu se trateaza decat prin amputare.
Tratament
Tratamentul diabetului dureaza o viata intreaga. Diabeticul trebuie intotdeauna sa-si masoare glicemia, sa-si administreze insulina, sa pastreze o greutate normala, sa controleze cantitatea de mancare consumata si sa faca miscare. Scopul acestor actiuni este ca glicemia sa se pastreze la un nivel cat mai aproape de cel normal si sa se evite complicatiile. Daca glicemia este tinuta sub control, scade foarte mult riscul complicatiilor grave, precum infarctul sau atacul cerebral. Dar nivelul zaharului din sange este greu de tinut sub control. El se modifica sub influenta alimentatiei, efortului depus, medicatiei, bolilor (chiar si simple raceli), alcoolului consumat, stresului si fluctuatiilor hormonale.
Contrar parerii generale, nu exista o dieta speciala pentru diabetici. Alimentatia lor este aceeasi cu a oricarei persoane care mananca sanatos, adica multe fructe, legume, cereale integrale, putine dulciuri. Totusi, nu este deloc usor sa controlezi tot ceea ce mananci si este nevoie de un nutritionist care sa realizeze o dieta potrivita, cel putin la inceput.
Pe langa alimentatie, efortul fizic joaca un rol important in controlarea diabetului, in special cel de tipul II. Exercitiile aerobe (mersul pe jos, bicicleta, inotul) sunt cele mai potrivite si trebuie practicate timp de cel putin 30 de minute zilnic.
Cei care sufera de diabet de tipul I (si chiar cei cu diabet de tipul II) trebuie sa-si administreze insulina pentru a putea supravietui. Insulina se injecteaza pentru ca, daca este inghitita, ea este descompusa de enzimele din stomac. Exista mai multe tipuri de insulina si numai medicul poate hotari care i se potriveste fiecarui bolnav.
Diabetul este mai usor de prevenit decat de tratat. E vorba de tipul II, pentru ca tipul I nu poate fi inca prevenit, desi se studiaza diverse modalitati. In schimb, diabetul de tip II poate fi prevenit, chiar daca a facut deja mai multe victime in familie. Masurile sunt simple: o alimentatie corecta, exercitii fizice regulate si o greutate corporala normala.