Cand Victor a pus punct relatiei cu Angela ceea ce a trait a fost senzatia de esec. In terapie vorbea despre acest lucru ca si cand ar fi vrut sa se desparta de ea, sa nu mai aiba nici o relatie cu ea. Acest moment de despartire era unul important pentru el. El a fost cel care a efectuat despartirea. S-a hotarat brusc ca acest moment sa fie unul de abandon al relatiei si de cautare a altceva. Nu avea prea clar ceea ce ar fi putut sa fie in locul relatiei stabilite.
Dar ceea ce parea ca ii ocupa toata gandirea era „cum sa plece din relatie”. Era un moment important pentru el aceasta plecare si parea ca numai aceasta ii ocupa mintea.
Vorbea in psihoterapie mult despre preocuparea lui pentru acest lucru. Aveam deseori senzatia ca el cauta ceva important, ca isi doreste mult ceva, dar nu stie ceea ce cauta, ca este mai mult o cautare a ceva ce purta diverse denumiri: o legatura de cuplu, un succes profesional, o familie mai buna decat cea de origine. Fata de Angela nu parea ca mai cauta ceva, ci ca este doar un discurs in sine, despre propria persoana, despre el insusi. Victor era mereu suparat din diferite motive pe ea si parea ca ea este ceva care nu mai poate sa fie acceptat.
Intr-un fel, incerca si in psihoterapie si in celelalte relatii, cu prietenul sau cel mai bun si cu fratele sau, sa ii convinga ca este inacceptabil. Cerea acestor oameni ajutorul pentru a se putea desparti de Angela. Prezenta situatia ca si cand in locul a ceea ce a fost candva, acum ea nu este de acord cu nimic din ceea ce face el. Ca munceste mult si castiga putin, ca nu pot sa aiba impreuna un copil si asta e din cauza lui. Era o serie permanenta de reprosuri ale ei pe care el o relata cu constinciozitate in permanenta celor apropiati.
Ceea ce era evident ca lipsea era dialogul cu ea. El se prezenta ca si cand ar sta si ar suporta lipsit de parere si de replica tot ceea ce ea ii „facea”. Era imposibil sa auda ceva de la cei din jur, fratele sau a incercat la un moment dat sa-l convinga sa faca ceva, sa isi schimbe locul de munca, sa se adapteze mai bine. Fratele sau era de parere ca incepand impreuna, el ar fi trebuit sa continue sa fie impreuna. In fapt, fratelui Angela i se parea o persoana simpatica, cu care poti discuta, te poti simti placut.
Daca incercam sa privim acest cuplu care nu reuseste sa discute intre ei, desi amandoi aveau capacitatea de a vorbi despre tot felul de lucruri, aveau studii superioare si un nivel ridicat de inteligenta, parea ca, cel putin Victor, era mai curand lipsit de orice posibilitate de a exprima ceva impreuna cu Angela. Putea sa fie suparat pe ea, putea sa o asculte, dar niciodata nu parea sa aiba un alt fel de relatie, de a fi impreuna in acelasi subiect.
Este aceasta situatie o stare de impas in care se poate gasi un cuplu. Este o forma disperata a ambilor de a fi impreuna si de a fi separati in acelasi timp. Victor nu se putea desprinde de relatia cu Angela, dar nici sa fie cu ea, iar permanenta lui ruminatie in jurul reprosurilor si a nevoii de a se separa de ea era expresia acestui paradox.
El era singur si vorbea singur celorlalti, inclusiv mie. De unul singur, in lumea sa, Victor traia mai curand intr-un vis, decat in realitate. Asa invatase ca o relatie nu este posibila, ca atunci cand lucrurile nu merg asa cum ti le doresti, devii izolat intr-un vis in care cosmarul se manifesta ca atare. Lucrurile au devenit mai logice in timp. Pe masura ce a reusit sa fie in psihoterapie lui, pe masura ce a vazut suferinta lui, a reusit sa o priveasca pe Angela nu in sensul de agresor care ii reproseaza tot felul de lucruri, ci si ca o persoana care sufera si care reuseste sa isi exprime astfel propria nemultumire.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.