Atunci cand vorbim despre starile de depresie, de multe ori vorbim despre o interdictie. In aceste stari, persoana nu are voie sa se simta bine, nu se poate adapta, nu poate face ceva pentru ea… pentru ca apare o interdictie importanta si veche, care este asociata deseori cu un sentiment de culpabilitate.
Din acest punct de vedere putem spune ca pacientul este deseori pus in situatia de a nu putea sa urmeze o psihoterapie, dintr-un motiv oarecare, dar in spatele caruia vom regasi cu usurinta aceasta stare – „nu am voie sa fiu important, sa ma simt bine, sa castig”.
Depresia pare de multe ori sa ocupe tot, sa prinda intr-o stare pe care o putem echivala cu cea de inertie. Nu are energie, nu are bani, nu are forta. Uneori, isi gaseste un mijloc de refugiu pe care il considera ca „umplandu-i timpul”. Este o actiune necautata, repetitiva, in care resimte pierderea, lipseste capacitatea de a rezolva, gandirea, placerea de a descoperi ceva.
Ca este vorba despre televizor, despre jocurile pe internet, despre navigarea pe internet, despre cumparaturi, despre propria afacere, despre cazinou sau despre intalnirea cu prietenii, dincolo de normalitatea acestor momente, se va regasi constant absenta disponibilitatii de a face lucrul respectiv. El este un refugiu – creeaza aparenta starii de bine, dar in fapt este o suferinta care ia forma acestei cautari.
Aceasta actiune pare sa ocupe singura sfera de interes a unei persoane. De multe ori, nu mai gaseste satisfactie in alta parte, decat in acea actiune repetitiva. Nu reuseste sa transmita placerea, sa o puna in cuvinte si este prins de propria placere resimtita candva. El stia ca acea actiune ii aducea candva placere, iar acum nu mai poate sa-i ofere nimic. Dar spera ca daca face ceva ce altadata ii aducea placere, ea va veni implicit.
O alta trasatura a actiunii – refugiu este data de inutilitatea ei, care ia diferite forme. Esecul in afaceri, pierderile in jocul video sau la cazinou, achizitionarea de obiecte, pe care nu le foloseste sau o face foarte putin timp, sunt manifestari ale acestei neputinte de a simti placere. Nu poti castiga in absenta placerii si a propriei logici. Daca una din ele este afectata, rezultatul va fi negativ. Va puteti gandi la sportivii profesionisti care castiga sau pierd si in care starea psihologica este intotdeauna subliniata de antrenor. Dar de multe ori puteti auzi aceste cuvinte de la cineva in aceasta situatie – ca suferinta exista si ca ceea ce face nu produce efecte, nu produce placere, este inutil.
In alta ordine de idei aceasta actiune – refugiu are si rolul de a vorbi despre dorinta de vindecare. Faptul ca ea exista este si pentru a vedea ceea ce se intampla. In afara acestor trasaturi subliniate mai sus, mai semnifica si faptul ca este prins in cautarea starii non-depresive, adica a ceea ce este dincolo de suferinta actuala. Este o legatura cu un „trecut bun”.
Depresivului ii este dificil sa inceapa o psihoterapie – nu vede cum il poate ajuta, are o senzatie accentuata de inutilitate. Ii este dificil sa sune, sa programeze, sa mearga la o sedinta. Cauta o aparenta stare de confort. Dar aceste actiuni – refugiu par sa reprezinte sansa sa de vindecare, pentru ca el investeste, in fapt, in obiectul din ele. O investitie muta si din care pierde constant. Este ceva vizibil pentru el.
Daca doriti sa convingeti un depresiv sa inceapa o psihoterapie atunci este necesar sa va uitati la actiunea sa refugiu. Puteti vorbi cu el despre asta, despre faptul ca nu functioneaza in refugiul sau, ca lucrurile nu merg. In mod neasteptat poate, va reactiona. Cand va disparea actiunea – refugiu atunci lucrurile se vor deteriora major, iar pacientul va avea mai curand nevoie de tratament psihiatric.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.