Oare a fi copil este usor? Este cunoscut faptul ca fiecare varsta vine cu propriile responsabilitati, proprii factori stresori si propriile bucurii. Noi, adultii, incarcati de responsabilitati mai mult sau mai putin placute, tindem sa privim cu nostalgie la copilarie, cand nu aveam grija facturilor ori a serviciului. Inevitabil ajungem sa gandim ca a fi copil inseamna numai joc si ii tratam, in mod gresit, pe copiii de acum ca si cand nu ar avea niciun motiv sa fie ingandurati, distrasi ori nemultumiti.
Dar si copiii pot fi, la randul lor, supusi unei multitudini de factori stresori. Acestia pot proveni din surse exterioare, ca familia, grupul de prieteni, colegi, mediul scolar, sau din interior.
Cele mai intalnite simptome ale stresului la copii sunt schimbarile relativ bruste de temperament, aparitia anumitor tulburari ale somnului (ca enurezisul nocturn, tulburari ale ritmului veghe-somn, cosmarurile), acuzarea unor dureri de stomac ori de cap. Problemele de concentrare, schimbarile drastice in performantele scolare si dorinta copilului de a sta cea mai mare parte a timpului singur sunt, de asemenea, posibile semne ale stresului, care pot indemna parintii sa discute cu copilul despre ajutorul pe care li-l poate oferi un psihoterapeut.
Un factor stresor intalnit atat la varsta copilariei, cat si in restul vietii este dorinta de a fi acceptat si efortul depus in acest sens. La varsta copilariei, parintii sunt principalele noastre modele, cei a caror atentie, dragoste si acceptare ne-o dorim. Fiecare parinte are propria scala de valori in ceea ce priveste „dovezile” dragostei si acceptarii manifestate fata de copil, insa nu in putine cazuri, perceptia adultilor nu este aceeasi cu cea a copilului, in special odata cu cresterea lui, cand incepe sa-si contureze propria personalitate.
In acest caz, primul pas ar fi ca parintii sa petreaca zilnic timp cu copilul, discutand despre cum a fost ziua lui, despre sentimentele sale, despre ceea ce ii face placere sau nu, despre hobby-uri si dorinte: deci cunoscandu-l si ajung sa-l accepte in toata complexitatea sa. Acest lucru ii va demonstra celui mic ca este important pentru parintii sai si ii va oferi atat confort psihic, cat si increderea de a gasi in parinte un partener de discutie de incredere si mereu disponibil.
In alte cazuri, stresul poate fi cauzat de supra-aglomerarea programului copilului cu activitati extrascolare. Sau de cerintele prea mari venite din partea profesorilor si parintilor in ceea ce priveste performantele scolare. Este important sa se creeze un echilibru intre timpul de joaca si acest tip de activitati educative si sa i se ceara parerea copilului in alegerea lor. Nu trebuie sa uitam ca unele materii sau activitati pot fi mai putin atragatoare pentru copil, asa ca sprijinul parintilor sau al unui profesor este binevenit!
Si nelinistile parintilor pot avea urmari asupra starii de spirit a celor mici, crescandu-le nivelul de stres si provocandu-le anxietate. De aceea acestia trebuie sa aiba grija ce discuta si ce ton folosesc atunci cand cei mici sunt prin preajma. Nu este indicat ca acestia sa se certe in prezenta lor. Bazandu-ne pe sintagma „Copiii vad, copiii fac”, daca parintii vor invata sa faca fata stresului vor „transmite” aceasta abilitate si copiilor lor, prin puterea exemplului.
Evenimente ca boala sau moartea unei rude si divortul ori separarea parintilor suscita o presiune suplimentara asupra copilului, presiune ce face obiectul unei dezbateri mai ample si mai specifice. La fel si mesajele sau imaginile la care copilul este expus prin intermediul televiziunii/computerului – cel mic poate ajunge sa se teama pentru siguranta lui si a familiei, aparent fara motiv pentru parinte.
Articol realizat de Psih. Ana-Maria Nataletu
Terapeut sistemic Cuplu – Familie – Copil
INTREABA SPECIALISTUL! Aveti intrebari legate dezvoltarea emotionala si psihica armonioasa a copilului?
Aflati raspunsul de la un specialist in terapia cuplului, familiei si copilului!
Trimiteti intrebarile dvs. la office@medicpentrutine.ro!