Obsesiile. Ce si cat de periculoase sunt?

Ti s-a intamplat sa te speli incontinuu pe maini timp de cateva minute, chiar si cu riscul de a te rani doar pentru ca teama de germeni si microbi nu iti dadea pace? Sau sa te intorci frecvent din drum pentru a verifica daca ai incuiat usa? Te scoli brusc din somn speriata si incepi sa controbai prin casa in miez de noapte pentru a te asigura inca o data ca ai oprit gazele, apa si ai inchis geamul? Daca aceste obiceiuri iti ocupa mai mult de doua ore pe zi si devin deja suparatoare, afectandu-ti viata sociala, e clar, te confrunti cu o obsesie.

Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) este o tulburare psihica si neurologica care consta fie in ganduri si actiuni compulsive (repetative), fie obsesive. Rezultatul care se instaleaza de obicei in urma compulsiei este anxietatea sau depresia severa.

Tulburarea obsesiv-compulsiva mai este numita si Sindromul Gilles de la Tourete dupa numele celui care a inclus aceasta afectiune in randul tulburarilor psihice. TOC are un statut aparte in cadrul tulburarilor anxioase, plangerile pacientilor fiind adesea legate mai degraba de continutul gandurilor sau imaginilor mintale repetitive (obsesii) si de comportamentele repetitive (compulsii) la care acestia recurg. Anxietatea reprezinta insa sursa din care acestea se trag si tocmai din acest motiv ele sunt incadrate in categoria tulburarilor de anxietate.

Psihologii ne asigura ca aproximativ 80% din populatia globului sufera de obsesii, insa foarte putini sunt cei care iau drumurile cabinetelor de psihoterapie. Dintre acestia, exista o parte care nu stiu cu ce fel de problema se confrunta si care este gravitatea ei. O alta parte formata din oameni care incearca sa isi invinga aceste obsesii singuri, chinuindu-se insa destul de mult. Si cea de-a treia categorie si cea mai numeroasa la noi in tara, o constituie acei oameni care nu merg la psihiatru sau la psiholog de rusine. Acestia sunt cei care afirma: „Nu am de ce sa merg la psihiatru, nu sunt nebun!”. Foarte putini inteleg insa ca a suferi de TOC nu inseamna a fi nebun.

Majoritatea psihiatrilor si neurologilor sunt de parere ca tulburarea obsesiv-compulsiva are legatura cu nivelul de serotonina din creier. Serotonina este un hormon ce se gaseste in scoarta cerebrala si este responsabil cu „fericirea”. In cazul unui dezechilibru al acesteia are loc tulburarea obsesiva. Tot dezechilibrul chimic al creierului si anume al serotoninei duce la instalarea depresiei. Se spune ca in cazul „bolnavilor” de TOC cat si in cazul indragostitilor nivelul serotoninei din creier este cu 40% mai scazut. Toti oamenii ar trebui sa inteleaga ca asa cum exista boli de inima, de ficat sau de stomac exista si „boli ale creierului” datorate unei modificari la nivel chimic. Aceste modificari declanseaza tulburari precum depresia, anxietatea, atacurile de panica, fobiile sau obsesiile. Nu inseamna ca un om care are o asemenea tulburare este nebun! Este doar un om bolnav, cu o problema de sanatate la fel ca toate celelalte.

Daca tu, vreun membru al familiei sau cel mai apropiat prieten prezentati cel putin unul din urmatoarele simptome de mai jos este cazul sa consultati un medic de specialitate.

Unele dintre cele mai intalnite si cunoascute moduri de manifestare ale TOC:

-teama de bacterii
-teama de pierdere a controlului
-teama de tendinte agresive
-ganduri interzise
-repetarea excesiva a unui anumit lucru: spalatul pe maini, dezinfectarea clantelor, verificarea gazelor, usilor, geamurilor, telefonarea pesoanelor dragi pentru a fi siguri ca nu li s-a intamplat nimic rau
-petrecerea orelor in sir pentru a face un lucru continuu

Atunci cand o persoana sufera de TOC, tendinta lui este de izolare. Acest lucru se intampla datorita fricii de a nu fi marginalizat, exclus sau etichetat drept “nebun” ori “ciudat”. La o analiza mai amanuntita, s-a dovedit ca majoritatea oamenilor care prezentau aceste simptome preferau mai degraba sa tina in ei decat sa impartaseasca cu altii aceste lucruri de teama de a nu fi intelesi gresit. Tot ei refuza sa ia pastile deoarece in randul semenilor cei care iau pastile „pentru nervi” sau „de cap”, asa cum sunt ele denumite in limbajul popular, sunt nebuni. Acestia se lasa influentati de pesoane extrem de ignorante care au impresia ca un om sanatos sau „normal” nu ar trebui sa ia pastile, ci sa se controleze. Ei nu inteleg de fapt ca nu poti controla o problema de sanatate, iar uneori este nevoie de medicamentatie la fel ca si in cazul altor boli care nu trec de la sine.

Poate fi tratata tulburarea Obsesiv-Compulsiva? Da! Poate fi tratata! Atat cu medicamente, cat si cu terapie. Atitudinea celui afectat conteaza foarte mult. Acesta trebuie sa fie deschis si sa inteleaga exact cu ce situatie se confrunta. Daca psihoterapia si medicamentele sunt folosite impreuna, rezultatele pot fi optime.

Daca te incalzeste cu ceva, afla ca nu esti singura! De-a lungul vietii aproximativ o persoana din 50 s-a confruntat macar o data cu TOC. Daca te simti in stare, alatura-te unui grup de persoane care s-au confruntat sau se confrunta cu aceeasi problema.

Medicii nu stiu sa ne spuna sigur daca TOC se transmite de la parinti la copii desi in cazul anxietatii posbilitatile sunt de circa70%. Totusi, acestia nu au localizat vreo gena care sa indice ca TOC este ereditara prin natura ei. Primele semne apar de obicei in copilarie, cel mai tarziu pana la varsta de 40 de ani. De-a lungul vietii este posibil ca foarte multe persoane sa sufere si sa traiasca cu aceasta afectiune fara ca sa o recunoasca si sa o identifice.