Please select a featured image for your post
Ce este narcolepsia:
Narcolepsia este o afectiune neurologica cronica ce se manifesta prin incapacitatea creierului de a regla normal ciclul somn-veghe. Persoanele care sufera de narcolepsie experimenteaza, pe parcursul zilei, episoade impredictibile de somnolenta. Daca starea de somnolenta devine coplesitoare, acestia cad brusc in stare de somn, aceasta durand de la cateva secunde la cateva minute. In cazuri rare, episoadele pot dura pana la o ora sau mai mult.
Episoadele narcoleptice pot surveni in orice moment al zilei, fiind astfel extrem de disconfortante si chiar periculoase. Pacientii cu narcolepsie pot adormi cand se afla la scoala sau la locul de munca, cand mananca, cand se joaca, sau, in cazuri cu potential fatal, cand se afla la volan sau pe strada. Pe langa episoadele de somnolenta, tulburarea poate comporta si alte trei simptome majore: cataplexia sau pierderea brusca a tonusului musculare; halucinatii, in special inainte si dupa episodul narcoleptic; si scurte episoade de paralizie.
La majoritatea adultilor, somnul de noapte obisnuit dureaza circa 8 ore si este alcatuit din patru-sase cicluri separate de somn. Un ciclu de somn este definit drept un segment de somn NREM (non-rapid eye movement) si o perioada de somn REM (rapid eye movement). Segmentul NREM poate fi divizat in diferite stadia, in functie de dimensiunea si frecventa undelor cerebrale. Pe de alta parte, segmentul REM este insotit de pusee de miscarii rapide ale ochilor (de aici acronimul in limba engleza – REM) acompaniate de intensificarea activitatii cerebrale si paralizia temporara a muschilor care controleaza postura si miscarea corpului. Trecerea de la faza NREM la cea REM este guvernata de interactiuni intre grupuri de neuroni din diferite parti ale creierului.
Oamenii de stiinta sunt acum de parere ca narcolepsia rezulta ca urmare a afectarii mecanismelor cerebrale care regleaza faza REM a somnului. In mod normal, un ciclu de somn dureaza circa 100-110 minute, incepand cu faza NREM si trecand catre faza REM dupa 80-100 de minute. Pacientii cu narcolepsie insa, intra in faza REM a somnului la doar cateva minute dupa ce au adormit.
Narcolepsia nu este o afectiune rara, insa este deseori greu identificata si gresit diagnosticata. Narcolepsia poate afecta orice persoana, indiferent de rasa, etnie si sex. Majoritatea cazurilor de narcolepsie sunt sporadic, ceea ce inseamna ca se manifesta la indivizii care nu au un istoric medical care sa indice fara echivoc factorul genetic. Pana in prezent, s-a demonstrat insa ca pana la 10% dintre pacientii cu narcolepsie au o ruda apropiata care sufera de aceeasi afectiune, insa factorul genetic nu este suficient pentru a provoca narcolepsia. In unele cazuri alti factori sunt prezenti inainte de instalarea bolii: infectii, disfunctii ale sistemului imun, trauma, modificari hormonale, perioade de stres prelungit.
Simptome: Cel mai frecvent simptom al narcolepsiei, pe langa episoadele de somnolenta survenite pe timpul zilei, este cataplexia, care se manifesta la circa 70% dintre pacienti. Paralizia de somn si halucinatiile se manifesta mai putin frecvent. Cu toate acestea, doar 10-25% dintre pacienti prezinta toate aceste patru simptome majore pe parcursul manifestarii afectiunii.
Episoadele diurne de somnolenta sunt de obicei primul simptome pe care il acuza pacientii cu narcolepsie. Acesta interfereaza cu acttivitatile cotidiene, indiferent daca pacientul doarme sau nu suficient pe timpul noptii. Daca somnolenta se intensifica, aceasta poate fi insotita de stari de confuzie, lipsa energiei, depresie sau starii profunde de oboseala, iar in unele cazuri, pierderi de memorie. Episoadele sunt de obicei scurte, durand doar cateva secunde, 40% dintre pacientii manifestand un comportament automat pe durata acestor perioade. Daca episodul survine in timp ce acestia desfasoara o activitate, aceasta va continua fara intreruperi aparent: pacientii nu au amintiri clare legate de secundele petrecute in „microsomn”, iar capacitatile sunt diminuate catre minim in timpul acestora: spre exemplu, daca episodul survine in timp ce pacientul scria, literele devin neinteligibile, mai degraba o mazgalitura.
Cataplexia reprezinta pierderea brusca a tonusului muscular, ducand la slabiciunea muschilor si pierderea controlului asupra acestora. In circa 10% dintre cazuri, cataplexia este primul simptom major al narcolepsiei care se manifesta. Din pacate, simptomul este deseori gresit diagnosticat drept o manifestare convulsive. Atacurile variaza ca durata si severitate. Cele mai grave dintre acestea implica pierderea completa a tonusului muscular, colaps, imposibilitatea de a vorbi, tine ochii deschisi sau a te misca. In timpul episoadelor cataplectice, pacientii raman insa perfect constienti, fapt ceea ce distinge cataplexia de convulsii. Desi cataplexia poate aparea fara un motiv aparent, aceasta este de obicei declansata de un factor emotional, cum sunt frica puternica, rasul, anxietatea, dintre acestea rasul fiind cel mai frecvent raportat drept factor declansator.
Paralizia de somn este caracterizata prin incapacitatea temporara de vorbire si miscare, ce survine de obicei inainte de a adormi si atunci cand ne trezim. Aceasta stare naturala trece de obicei neobservata de catre persoanele care nu sufera de narcolepsie, deoarece se produce in momentul in care individul adoarme complet si intra in faza REM de somn. Desi infricosatoare, in special cand este experimentata pentru prima data, paralizia de somn, ca si cataplexia, nu lasa sechele permanente.
Halucinatiile pot insoti paralizia de somn sau se pot manifesta ca un simptom izolat atunci cand pacientii cu narcolepsie incearca sa adoarma (halucinatii hipnagogice) sau cand se trezesc (hipnopompice). De cele mai multe ori halucinatiile sunt vizuale, insa pot implica toate simturile, acestea indicand o alta forma de intruziune a somnului REM in starea de veghe.
Simptomele se manifesta pentru prima data, cand pacientul are intre 10 si 25 de ani, insa narcolepsia se poate manifesta clinic la orice varsta. Multi dintre pacienti resimt primele simptome intre 35 si 45 de ani, procentul scazand pentru intervalul de varsta 50-55 de ani. Indiferent de varsta la care se declanseaza, simptomele tind sa se agraveze in decursul urmatorilor 20-30 de ani, pentru ca apoi, la unii pacientii, simptomele sa scada in severitate dupa varsta de 60 de ani.
Diagnostic: Diagnostigul de narcolepsie nu poate fi pus definitiv decat dupa 10-15 ani de la manifestarea primelor simptome. Acest lucru se datoreaza unei serii de factori, printre care instalarea subtila a afectiunii si diversitatea simptomelor, care de obicei sunt puse pe seama altor boli. La acestea contribuie si lipsa se informare a publicului, precum si datele relativ putin cu privire la afectiune. Cand simptomele se manifesta initial, pacientii nu banuiesc ca ceea ce li se intampla este de fapt debutul unei afectiuni neurologice si astfel, nu cauta ajutor specializat.
Examinarea clinica si istoricul medical complet sunt esentiale in diagnosticarea bolii. Acestea sunt insotite, de obicei, de doua teste, menite sa confirme diagnosticul: polisomnografia si testul de latenta a somnului multiplu.
Tratament: La momentul actual, nu s-a gasit inca un tratament care sa vindece narcolepsia. Cu toate acestea episoadele diurne de somnolenta si cataplexia, cele mai suparatoare dintre simptome, pot fi controlate, la majoritatea pacientilor, prin tratament medicamentos. In functie de starea particulara a fiecarui pacient, tratamentul poate fi insotit de o serie de strategii comportamentale, care sa ajute pacientul sa tina sub control afectiunea.
Pentru aceasta, unii pacienti adopta un program bine stabilit de somn, care include mai multe perioade de somn, programate in momentele de peste zi in care resimt cel mai puternic starea de somnolenta. De asemenea, imbunatatirea calitatii somnului de noapte poate combate intr-o oarecare masura episoadele diurne de somnolenta si senzatia persistenta de oboseala. Pentru un somn mai odihnitor pe timpul noptii, specialistii recomanda mentinerea unui program fix de somn, evitarea alcoolului si bauturilor pe baza de cofeina cu cateva ore inainte de culcare, evitarea fumatului, pastrarea unui mediu confortabil de somn (camera bine aerisita, cu o temperatura optima etc.) si practicarea anumitor activitati de relaxare inainte de culcare, cum ar fi baile calde. Exercitiile fizice, practicate timp de cel putin 20 de minute pe zi, contribuie si ele la reglarea somnului si ajuta pacientii cu narcolepsie sa tina simptomele sub control.
La fel de important este ca pacientii, diagnosticati cu narcolepsie sau cei care suspecteaza prezenta bolii, sa evite pe cat posibil sa se afle la volan sau sa manuiasca unelte grele. De multe ori activitati banale, precum coboratul scarilor, se pot transforma pentru pacientii cu narcolepsie, in experiente cu potential fatal.
Deoarece episoadele cataplectice pot fi declansate de emotii puternice, unii pacienti evita sa se expuna anumitor stimului emotionali capabili sa suscite astfel de emotii. In acest sens, sprijinul familiei si a celor apropiati este esential pentru persoanele cu narcolepsie.