Locul de munca este un spatiu in care o persoana isi petrece mult timp. Importanta locului de munca este una evidenta pentru ca, pentru cele mai multe persoane, acolo se si acopera cea mai parte din necesitatile reale, de la locul de munca se asigura banii necesari supravietuirii si reprezinta si un loc de intalnire, un loc de relatie, un loc de preocupare.
Toate acestea ne pot face cu usurinta sa presupunem ca locul de munca este intr-o relatie stransa cu necesitatile pulsionare ale unei persoane, cu nevoile si dorintele sale. Ceea ce reprezinta locul de munca pentru o persoana este un aspect care merita analizat dintr-o perspectiva psihologica.
In acest sens ne putem raporta la diferite puncte de vedere. Cand apar probleme la locul de munca, unele persoane fantasmeaza ca isi vor da demisia. Altele cauta nemultumiri, altele cauta sa obtina mai mult. Locul de munca este de obicei o institutie pe care o persoana o reprezinta intr-un anumit mod. Dar ce vine din locul de munca?
Sa observam ca cei mai multi oameni lucreaza intr-o institutie care are doua trasaturi majore: exista o ierarhie si are anumite reguli de functionare interna. Acestea au un rol bine definit, urmaresc sa asigure consistenta institutiei si continuarea ei indiferent de personalul existent la un moment dat. Dar ele mai au un rol – acela de a asigura continerea afectelor individuale, o continere a angoaselor, a dilemelor, a sentimentelor de iubire si ura ale angajatilor. Aceste doua trasaturi – ierarhia si regulamentul intern (de multe ori nescris) obliga inconstient pe cei angajati la o pozitie.
Intr-un articol precedent exemplificam cu atacul de panica si cu modul in care seful lua o pozitie in relatie cu starea unui angajat. Era o modalitate de continere prin care o suferinta individuala era cuprinsa. Pentru ca seful respectiv sa faca acest lucru avea nevoie de niste repere. Aceste repere sunt multiple, exista istoria personala, exista relatia cu angajata respectiva, exista asocierile respective, dar in subsidiar exista un reper furnizat de modul de organizare al institutiei. Acest mod de organizare consta in:
Prezenta unei ierarhii, adica intrucat el este investit ca sef de catre institutie, opinia sa va fi luata in considerare de angajata. Aceasta presupune ca si el are constiinta propriului rol in institutie ceea ce genereaza capacitatea lui de continere.
Prezenta unui program. O derogare poate sa existe atat timp cat exista programul dat. O invoiere are sens pentru ca exista un standard care este incalcat. In subsidiar constienta programului este importanta si in cadrul relatiei mai sus mentionate.
Prezenta unor sarcini de serviciu. Este o asteptare a ceva care se poate intampla sau nu. Aceasta asteptare conduce la indeplinirea sarcinii respective. Faptul ca angajata poate sau nu sa indeplineasca sarcina respectiva conduce la situarea sa in cadrul grupului institutional. Sarcinile joaca acelasi rol de continere, fiind un reper pentru cei implicati.
Si argumentele acestui suport institutional ar putea continua. Dar existenta acestora permite si continerea suferintei individuale. Veti constata ca atunci cand suferinta este prea puternica, realizarea sarcinilor de serviciu va deveni o dificultate manifesta. Atunci structura organizationala nu mai poate sa joace acelasi rol.
Aceste considerente sunt importante pentru manageri pentru ca, de multe ori, aceste atribute permit realizarea unui grup institutional functional. Faptul ca un angajat reuseste sa creeze o relatie cu structura organizationala, o relatie care este inconstienta si care raspunde unor nevoi profunde, inconstiente asigura coerenta grupului, motivatia lui, reducerea fluctuatiei de personal. Beneficiile sunt reciproce intre institutie si angajat.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.