Hiperkaliemia

Ce este hiperkaliemia?

Hiperkaliemia este o afectiune destul de comuna, cu precadere in forma sa usoara. Hiperkaliemia este caracterizata de cresterea potasiemiei – nivelul potasiului din sange – peste valoarea de 5 milimoli pe litru.

Valorile normale ale potasiului se incadreaza intre 3.5 si 5.0 milimoli pe litru, in timp ce valorile cuprinse intre 5.1 si 6.0 milimoli/litru reflecta o hiperkaliemie usoara. Intre 6.1 si 7.0 milimoli/litru vorbim despre hiperkaliemie moderata, iar valorile ce depasesc 7.0 milimoli/litru indica o hiperkaliemie severa.

Potasiul este esential pentru buna functionare a muschilor, inimii si sistemului nervos, acesta jucand un rol deosebit de important in controlarea activitatii muschilor netezi – cum sunt cei ai tubului digestiv, a muschilor scheletici si a muschilor inimii. De asemenea, contribuie la transmiterea semnalelor electrice prin sistemul nervos si la mentinerea ritmului cardiac normal.

Care sunt simptomele hiperkaliemiei?

Hiperkaliemia poate fi asimptomatica, ceea ce inseamna ca nu se manifesta cu simptome vizibile. Uneori pacientii cu hiperkaliemie pot acuza:

stari de greata
oboseala
slabiciune musculara
senzatia de amorteala si furnicaturi

Simptomele mai grave ale hiperkaliemie se refera la incetinirea ritmului cardiac si slabirea pulsului. In forma sa severa, hiperkaliemia poate duce la oprirea inimii (stop cardiac). In mod general, o crestere lenta a valorilor potasiului (cum se intampla cand hiperkaliemia este asociata insuficientei renale cronice) este mai bine tolerata decat o crestere brusca. Cu exceptia cazurilor in care cresterea nivelului de potasiu este foarte rapida, simptomele trec neobservate pana cand valorile sunt foarte ridicate si se instaleaza forma severa.

Pacientul poate manifesta si simptome ale afectiunii subiacente, care cauzeaza hiperkaliemia.

Care sunt cauzele hiperkaliemie?

Principalele cauze ale hiperkaliemiei sunt : afectiunile rinichilor, afectiunile glandelor suprarenale, migrarea potasiului de la nivel celular la nivel sanguin si medicatia.

Afectiunile rinichilor: Potasiul este in mod natural excretat de catre rinichi, astfel incat afectiunile renale pot cauza hiperkaliemie. Dintre acestea cele mai frecvente sunt insuficienta renala acuta si cronica, glomerulonefrita, nefrita lupica, urolitiaza (pietrele la rinichi), respingerea organului transplantat.

In plus, pacientii care urmeaza tratamente pentru afectiuni renale sunt cu precadere predispusi cresterii valorilor potasiului.

Afectiuni ale glandelor suprarenale: Glandele suprarenale (adrenale) sunt glande de dimensiuni reduse, adiacente rinichilor, cu rol in secretarea hormonilor cortizol si aldosteron. Aldosteronul face ca rinichii sa retina sodiul si fluidele, execrand potasiul in urina. Astfel, disfunctiile glandelor suprarenale – cum este boala lui Addison, pot duce la o scadere a secretiei de aldosteron si de aici la o scadere a excretiei de potasiu.

Migrarea potasiului de la nivel celular la nivel sanguin: Potasiul „migreaza” din si in celule. In orice moment, circa 98% din totalul de potasiu din organism este localizat intracelular (in celule), doar 2% aflandu-se in sange si tesuturi. Astfel, afectiunile care determina migrarea potasiului din celule catre sistemul circulator (spre exemplu, ketoacidoza diabetica), determina instalarea hiperkaliemiei.

O alta cauza a migrarii potasiului in mediul „extracelular” o constituie distrugerea tesuturilor, ca urmare a traumatismelor, arsurilor, interventiilor chirurgicale, hemolizei (distrugerea celulelor rosii), rabdomiolizei (distrugerea tesutului muschilor striati, cu antrenarea in sange a unui pigment muscular toxic, mioglobina).

Medicamentele: Suplimentele de potasiu, substitutele de saruri care contin potasiu si alte medicamente (corticosteroizi nesteroidieni, medicatia anti-hipertensiva, diureticele) pot cauza hiperkaliemie, in special pe fondul unei afectiuni renale cronice.

Cum este diagnosticata hiperkaliemia?

Hiperkaliemia este diagnosticata printr-un test de sange, menit sa stabileasca valorile potasiului. Daca pacientul este suspectat de hiperkaliemie, i se va recomanda o electrocardiograma pentru a fi identificate aritmiile cardiace specifice afectiunii.

Cum se trateaza hiperkaliemia?

Tratamentul hiperkaliemiei trebuie sa fie individualizat in functie de cauza afectiunii, severitatea simptomelor si rezultatele electrocardiogramei.

Hiperkaliemia usoara este de obicei tratata ambulatoriu, in special in cazul pacientilor fara alte afectiuni cronice sau la care electrocardiograma este normala.

Tratamentul de urgenta se impune daca hiperkaliemia este severa si daca electrocardiograma indica modificari ale ritmului cardiac.

In plus, tratamentul hiperkaliemiei mai poate include, doar la recomandarea medicului, si urmatoarele masuri:

modificarea alimentatiei prin excluderea alimentelor bogate in potasiu;
oprirea tratamentului cu medicamente care cresc valorile potasiului din sange;
administrarea intravenos de glucoza si insulina ori administrarea orala de bicarbonat de sodiu (pentru determinarea revenirii potasiului la nivel celular);
administrarea de diuretice fara continut de potasiu, pentru promovarea excretiei de potasiu in urina;
dializa, ca tratament de ultima instanta sau daca este prezent blocajul renal.