Atunci cand ne doare ceva, descrierea cat mai autentica a durerii este la fel de importanta ca insasi semnalarea acesteia catre un specialist. De aceea, este bine sa stim de cate tipuri poate fi durerea in functie de evolutia ei, precum si ce alte manifestari se pot asocia durerii.
Prin urmare, in functie de evolutie, durerea poate fi de doua tipuri: durerea acuta si durerea cronica.
Durarea acuta este un simptom al unei boli, care dispare dupa vindecare si nu lasa sechele fizice si psihice. Are o cauza cunoscuta, da raspunsuri fiziopatologice, biochimice, psihologice, care pot agrava boala de baza prin reactii secundare reflexe (vegetative si motorii) si reactii segmentare, extrasegmentare, centrale.
Este o durere socogena, foarte puternica, iar pacientul va trebui sa scada agitatia. Durerea acuta raspunde de obicei la antalgice obisnuite, este ireductibila si poate fi insotita de anxietate. Raspunsul sistemului nervos vegetativ apare imediat – simpaticotonie; creste tonusul muscular, creste frecventa cardiaca, creste frecventa respiratorie.
Raspunsul pacientului la durere depinde de:
tipul si gravitatea leziunii;
tipul de durere (somatic sau visceral);
atitudinea pacientului fata de durere;
personalitate, inteligenta, anturaj.
Durerea cronica dureaza mai mult de 1-6 luni. Simptomatologia pacientului devine un stres care produce dezechilibrari biochimice, modificari in neurotransmitatorii implicati in durere: serotonina, noradrenalina, dopamina.
Durerea cronica duce la depresie psihica, existand un cerc vicios de intretinere a durerii cronice.
Pragul dureros este scazut; de obicei, acesti pacienti au vizite la foarte multi doctori, sunt mari consumatori de droguri, pot deveni toxicomani (se produc intoxicatii, chiar suicid). Pacientul se izoleaza de cei din jur, de familie; este descurajant, preocupat sa fie eliberat de durere.
Articol realizat de Bogdan Dimitriu, Director Centru Refacere – Recuperare
www.betakinetocenter.ro