Furatul este unul dintre obiceiurile nesanatoase pe care copiii au tendinta sa le practice, mai devreme sau mai tarziu. Cauzele unui asemenea comportament neplacut sunt complexe insa, ca pentru orice alta situatie de acest gen, exista solutii eficace din punct de vedere psihologic, pe care va invit sa le aflati din acest articol.
Se intampla deseori ca cei mici sa fure deorece simt ca atentia primita nu le este suficienta. Acest lucru se petrece, de cele mai multe ori, in cazul unui divort, cand apare un nou membru al familiei ori cand parintii incep sa petreaca mai mult timp la serviciu. In acest caz este important ca parintii sa acorde mai multa atentie copilului si activitatilor realizate impreuna cu acesta.
Copii se pot simti motivati sa fure daca au impresia ca nevoile lor nu sunt satisfacute. Chiar daca parintele nu considera ca cel mic are nevoie de un anumit lucru, acel lucru poate reprezenta o nevoie reala a copilului. In acest caz, va sugerez sa incurajati copilul sa va spuna ceea ce isi doreste si, in cazurile in care este posibil, sa ii puneti la dispozitie ceea ce are nevoie. Daca dorinta copilului este peste puterile dumneavoastra financiare ori de timp, discutati cu acesta despre dificultatile si eforturile pe care le presupune obtinerea obiectului dorit.
Alte motive ce ii pot determina pe cei mici sa fure pot fi de ordin social. Astfel, copilul poate fura daca simte ca astfel ii va impresiona pe cei din jurul sau ori pentru a avea aceleasi obiecte pe care le detin prietenii sai.
Copiii nu reusesc intotdeauna sa fie stapani pe sine, de aceea, chiar daca stiu ca vor comite o greseala, uneori nu se vor putea abtine. Insa, cu timpul, odata cu cresterea auto-controlului si cu adancirea notiunii ca furtul este o actiune cu repercusiuni grave, vor depasi aceasta faza.
Un alt motiv pentru care un copil alege sa fure este nevoia sa de independenta. Acestia pot fura pentru a demonstra ca nu au nevoie de ajutorul persoanele din jurul lor pentru a obtine ceea ce isi doresc.
Spre deosebire de copiii cu varste mai mari, copiii cu varste de pana la 5 ani nu realizeza ca a lua ceva ce nu este al lor este gresit, sau ca, pentru a obtine anumite lucruri trebuie sa plateasca contravaloarea acestora. Chiar si in acest caz, este important ca parintii sa le explice ca acest comportament incalca anumite norme si principii.
Ce este indicat si ce este neindicat sa faceti atunci cand aflati despre copilul dvs. ca fura?
Pastrati-va calmul! Faptul ca a luat ceva ce nu ii apartine nu il transforma pe acesta, automat, intr-un delicvent.
Explicati-i ca este gresit sa fure, sa se abata de la normele morale si de conduita si ca acest comportament nu este acceptat nici in cadrul familiei dvs., nici in comunitate.
Nu supuneti copilul la umilinte in cadrul familiei ori in prezenta persoanelor de la care a furat si nu il comparati niciodata cu alti copii.
Mergeti impreuna cu copilul sa returneze posesorului obiectul furat si explicati-I acestuia de ce este necesar sa isi ceara scuze pentru fapta sa. Daca obiectul furat nu mai exista platiti posesorului contravaloarea acestuia.
In cazul in care copilul fura obiecte din casa sau bani din buzunarul dvs. stabiliti impreuna cu acesta o modalitate prin care sa va poata returna banii ori contravaloarea obiectelor. Spre exemplu, acesta poate avea, pentru o perioada determinata, mai multe responsabilitati in casa.
Asigurati-va ca nu va beneficia de obiectele sau banii sustrasi, in niciun fel.
Nu il catalogati ca fiind un viitor hot sau un om rau.
Fiti un model pentru copilul dvs.
In cazul in care observati ca furtul devine un obicei pentru copilul dvs., apelati la un psiholog specializat in terapia copilului.
Articol realizat de Psih. Ana-Maria Nataletu
Terapeut sistemic Cuplu – Familie – Copil
INTREABA SPECIALISTUL! Aveti intrebari legate dezvoltarea emotionala si psihica armonioasa a copilului?
Aflati raspunsul de la un specialist in terapia cuplului, familiei si copilului!
Trimiteti intrebarile dvs. la office@medicpentrutine.ro!