fbpx

Cum pastram contactul cu realitatea?

Contactul cu realitatea, cu regulile, cu normele sociale, morale marcheaza o pozitionare a fiecarei persoane indiferent de varsta, religie sau sex. Ca vorbim de un copil de 4 ani sau de un adult de 36 de ani sau de un bunic de 80, tema relatiei cu realitatea apare in permanenta. Ce este aceasta realitate care pare atat sociala, cat si existenta in sine?

Problema realitatii se pune cu putere atunci cand apar probleme de relationare majora cu aceasta. In realitatea aceasta putem sa punem cu usurinta:

Serviciul
Ingrijirea corpului
Existenta reala a celorlalti
Aspectul financiar
Confortul vietii

Prinderea in realitatea este de multe ori influentata de angoase, dorinte, temeri, sperante, etc. Receptarea realitatii este o conditie implicita a fiecarei relatii, legaturi, persoane. Dar niciodata realitatea nu este „un sine” al lucrurilor. Ea este necesar sa fie elaborata intr-un anumit mod de fiecare persoana in parte. Ceea ce avem in vedere din punct de vedere psihologic este aceasta capacitate de elaborare a realitatii.

Se intampla ca nu intotdeauna oamenii sa aiba capacitatea de elaborare a realitatii. Atunci comportamentul lor apare ca fiind straniu, ca fiind de neinteles pentru cei din jur, ca fiind rupt de realitate si apare intrebarea normalitatii psihice.

Pentru ei realitatea, ceea ce celorlalti oameni pare de la sine inteles, devine ceva ce nu poate sa fie integrat. Se mira privind interesul unor oameni pentru propriul serviciu sau pentru faptul ca nu se hranesc. Pentru ei aceste elemente de realitate nu pot sa fie integrate, prelucrate si apar ca fiind absente din aria lor de simtire si gandire.

Citeste si:  Beneficiile consumului de varza

Aparent e vorba despre placere: „nu-mi place sa merg la serviciu prin urmare nu ma duc”. Acesta pare sa fie rationamentul care insoteste aceste persoane. Aparent ar fi vorba despre o dominare a placerii in schimbul realitatii. Asa ar putea sa fie in masura in care am vorbi despre alte actiuni care procura placere. Dar ceea ce se impune este excluderea realitatii, a receptarii si perceptiei realitatii.

Sentimentul de placere este o propozitie vida intrucat starea de multumire nu exista, ci este doar o imagine a unui comportament sau reprezentare care ar provoca placere intr-o lume posibila. Starea de placere este denumita astfel dar reprezinta o copie cu alte cuvinte este doar denumita.

Citeste si:  Lixisenatida reduce semnificativ nivelul HbA1c la pacientii necontrolati cu sulfoniluree

Necesitatea terapiei este aceea de a se centra pe realitate, de a se contura ca element de referinta in masura in care acest lucru este posibil. Rolul terapeutului este de a „prelucra”, de „a avea o transformare a componentelor realitatii” in ceea ce priveste pacientul. A reda realitatea devine un travaliu in sine. Dificil de reprezentat, dificil de inteles cum lucrurile comune par sa fie inexistente. In acelasi timp este o importanta provocare a ceea ce reprezinta astazi patologia.

Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.

Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.