Asteptarile si nemultumirile par legate intre ele. Pentru a fi nemultumit de ceva, de propria persoana, de partener, de familie, de serviciu ar trebui sa existe un criteriu, o stare care sa provoace nemultumirea sau multumirea. Pentru ca starea de nemultumire sa devina cu sens este necesara existenta unei asteptari.
Aceasta asteptare pe care o putem denumi ca dorinta este cea care genereaza starea. Totusi aceasta nemultumire pare sa fie pe doua paliere:
Unul tehnic, real generat de situatii concrete. Esti nemultumit de copil ca nu are note bune la scoala, ca nu mananca asa cum ar dori parintii, ca partenerul este preocupat de computer, etc.
Unul fantasmatic – ca el nu se uita la tine, ca acest copil este fetita si nu baiat, ca el iti urmareste raul, ca ai pierdut pe cineva, ca viata e un gol etc.
Cel tehnic pare capabil sa se schimbe odata cu schimbarea contextului. Cel fantasmatic pare incapabil sa fie schimbat vreodata. Asta la prima vedere.
In fapt cele doua paliere sunt mereu impreuna si nu pot sa fie diferentiate vreodata decat pentru a lucra cu ele. Ce le leaga in primul rand este faptul ca fiecare act din cele tehnice au o semnificatie, reprezinta concretizarea reala a ceva ce este fantasmatic.
Sa luam urmatoarea situatie: copilul nu mai vrea sa mearga la scoala. Aparent este vorba despre o situatie scolara banala. Un copil refuza dintr-un motiv sau altul sa mearga la scoala. Ca nu-i place invatatorul, ca prefera sa se joace pe computer. Fantasmatic el are imaginea de pericol, exista un pericol pe care nu poate sa-l exprime decat ca imagine generala.
Parintii au tendinta sa-l traga cu forta spre scoala. Copilul reactioneaza prin opozitie. Parintii sunt nemultumiti. Copilul este nemultumit. O familie nemultumita.
Care sunt asteptarile acestui copil? Dar ale parintilor? Pana la urma de ce este necesar sa mearga la scoala? Sunt intrebari care ne muta din acest plan al tehnicii – mersul la scoala ca activitate in sine si nemersul la scoala ca simptom in palierul fantasmatic – ce reprezinta pentru copil si ce reprezinta pentru aceasta familie situatia de tensiune, nemultumire.
Aici putem privi din doua puncte de vedere: cel al dorintei si cel al angoasei. Dorinta de a merge la scoala a parintilor si angoasa copilului de a merge la scoala sunt intr-un conflict major. Ei nu se intalnesc intr-un punct: dorinta ignora angoasa iar angoasa nu poate sa intre in contact cu dorinta.
Aceasta contradictie nu poate sa fie adusa in plan manifest decat aducand intr-o legatura cele doua componente: dorinta si angoasa. Aceasta este legatura familiala care asigura continerea angoasei si reprezinta dorinta.
Cand legatura familiala nu functioneaza apare aceasta ruptura.
Psihanaliza legaturii permite printr-un dispozitiv de familie sa fie readusa legatura cu scopul de a functiona tehnic si de a circula fantasmatic intre dorinta si angoasa.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.