Simbolistica propriei nasteri este evidenta si prezenta in orice act de creatie. Faptul ca am fost un copil dorit sau nu, faptul ca ne-am nascut cand parintii faceau dragoste, faptul ca exista o fantasmare a lui „cum vin copiii pe lume”, faptul ca parintii simt mereu sa evite un subiect sau sa il transforme intr-o adevarata epopee raman inscrise in mediul psihic, in starile fantasmatice ale oricarui om.
A fi un copil sau un om cu drept de a fi pe lume presupune a fi dorit, asteptat, investit. La nasterea copilului, familia are un contract narcisic prin care acestuia i se da:
Nume
Nume
Rol
Viata
Ingirjire
Crestere
Educatie
Tandrete
Si i se cere:
Sa adere la valorile familiei si sa aiba o pozitie fata de ele
Sa adere la idealurile familiei mai vechi sau mai noi
Sa primeasca mostenirea fantasmatica si traumatica si sa o elaboreze mai departe.
Cand copilul este dorit, asteptat, investit, iubit acest contract este implicit, nimeni nu il ia copilului si acesta va prelua din mers mai departe aceste teme si le va urma in cursul intregii sale vieti.
Cand copilul este nascut in urma unei decizii dificile luate de parinti, exista sansa ca relatia sa se construiasca pe parcurs. Dar pozitia parintilor fata de copil va fi mereu hotarata de modul in care au resimtit nasterea copilului si decizia de a aparea pe lume.
O situatie aparte ramane in cazul adoptiilor. Sunt parinti care au copii adoptati si care se simt incurcati in faptul de a le spune sau nu copilului daca este adoptat sau nu, cum a fost adoptat. Aceasta incurcatura genereaza multe terapii de familie in care tema adoptiei devine una importanta prin faptul ca ei cauta sa semneze un contract narcisic.
Dificultatea majora nu este cum sa spuna sau ce sa spuna sau sa nu spuna copilului, ci cum sa „semneze” impreuna contractul narcisic. „Noi nu am facut ca tu sa te nasti, ci te-am adoptat. Prin urmare exista valori, idealuri, mosteniri fantasmatice de la parintii tai care te-au conceput si exista ale noastre”. Aceasta pare sa fie incurcatura intregii familii – atat a copilului, cat si a parintilor.
Tema contractului narcisic prin care se realizeaza aderarea la o familie a unui nou-nascut este una care tine de inconstient. Nu este un act care se realizeaza prin ratiune ca un contract de vanzare – cumparare ci este unul prin care un continut fantasmat circula in familie. Ceea ce se vede este mediul, anumite reactii, anumite povesti spuse, anumite afecte, anumite dificultati in a spune ceva, incercarea de evitare a anumitor subiecte genereaza reactii din partea copilului care le observa, intelege.
Cand contractul narcisic nu functioneaza, familia are o dificultate si vorbim despre o familie care are nevoie de ajutor.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.