Ambliopia

Ce este ambliopia?

Ambliopia, denumita si „ochiul lenes”, este o afectiune caracterizata prin scaderea acuitatii vizuale, ca urmare a unei dezvoltari anormale a ochiului in timpul copilariei mici. Boala afecteaza de obicei un singur ochi, insa ii poate afecta si pe amandoi. Boala nu se manifesta prin nicio leziune sau defect, vizibile. „Ochiul lenes” este principala cauza de pierdere a vederii, in randul copiilor. Netratata, pierderea vederii poate varia de la usoara, la severa.

Ambliopia se instaleaza atunci cand caile nervoase dintre creier si ochi nu sunt stimulate corespunzator. Deoarece creierul primeste doua imagini, ajunge sa o favorizeze pe cea provenita de la ochiul sanatos, in detrimentul celei provenite de la ochiul bolnav, ajungand chiar sa ignore semnalele transmise de ochiul „lenes”.

Care sunt simptomele ambliopiei?

Urmatoarele semne si simptome recomanda, de urgenta, examenul oftalmologic:

ochii nu fixeaza acelasi punct;
ochii nu se misca simultan in aceiasi directie;
senzatia de lacrimare sau durere, cand un ochi este acoperit;
copilul face miscari de ridicare si coborare sau de lateralitate a capului, pentru a privi ceva;
se remarca o leziune opaca la nivelul corneei (stratul transparent din partea anterioara a globului ocular, precum cataracta);
pleoapa cade si acopera ochiul aproape in totalitate (ptoza).

Care sunt cauzele ambliopiei?

In general, orice afectiune care impiedica ochii copilului de la formarea unei imagini clare si focalizate sau care perturba folosirea normala a unuia sau a ambilor ochi, poate cauza ambliopie. Unele dintre cele mai comune cauze includ:

Strabismul care se caracterizeaza prin dezechilibrul intre muschii responsabili cu pozitionarea ochilor. Acest dezechilibru poate cauza apropierea ochilor sau departarea lor, catre exterior (ochii nu se pot coordona unul cu celalalt).
Defectele anatomice sau structurale ale ochiului, cum ar fi anomalii ale retinei centrale sau o afectare a cristalinului. In alte cazuri, o forma anormala a ochiului sau o diferenta intre dimensiunile acestora, pot contribui la instalarea ambliopiei.
Tumorile. Uneori, „ochiul lenes” poate fi un prim semn al existentei unei tumori oculare.

Ambliopia tinde sa fie mai frecventa la copiii in a caror familie mai exista si alte cazuri, precum si la copiii prematuri sau cu intarzieri de crestere.

Cum putem diagnostica ampliopia?

Examenele oftalmologice de rutina trebuie sa se numere printre consultatiile medicale ale oricarui copil, in special daca in familie exista cazuri de strabism, cataracta sau alte afectiuni oculare. Pentru toti copiii, un examen oftalmologic complet se recomanda de obicei intre 3 si 5 ani. Daca observati ca ochiul copilului tinde sa „fuga”, dupa primele saptamani de viata, consultati medicul pediatru care va va indruma catre un medic specialist.

Ambliopia este diagnosticata printr-un examen oftalmologic aprofundat. Inaintea efectuarii examenului, este necesar sa-i vorbiti medicului specialist despre:

orice alta problema medicala sau alte tulburari de vedere pe care le are copilul;
toate medicamentele, inclusiv vitamine si suplimente alimentare, care ii sunt administrate copilului;
eventuale alergii (la medicamente, alimente sau substante) pe care le-ar avea copilul;
istoricul familial al problemelor oculare, inclusiv ambliopie, cataracta, glaucom.

Medicul specialist va examina ochiul cu probleme, precum si acuitatea vizuala a ambilor ochi. In cazul copiilor in varsta de si peste 2 ani, medicul cere copilului sa identifice sau sa fixeze imagini sau litere de pe perete sau dintr-o culegere cu diagrame. Aceste teste apreciaza cat de bine vede copilul contururile si detaliile, de aproape si de departe. Astfel se poate demonstra ca are diferenta dioptrica intre ochi (anizometropie).

Alte investigatii, cuprinzand si dilatarea pupilelor oculare, pot fi utilizate pentru a determina daca este necesara folosirea de lentile pentru corectarea vederii si pentru a verifica structura si functionarea globului ocular. Medicul poate executa diferite teste pentru a depista cataracta sau strabismul, ambele afectiuni crescand riscul pentru ambliopie.

In cazul in care realizarea screeningului vederii este dificil, medicul specialist poate apela la o metoda denumita fotoscreening. Metoda utilizeaza o camera speciala si un sistem video pentru a captura imaginile formate si reflectate la nivelul ochiului.

Cum tratam ambliopia?

In mod ideal, tratamentul ambliopiei incepe in copilaria mica – cand conexiunile complicate dintre ochi si creier sunt in formare. In functie de cauza si de gradul de afectare a vederii, optiunile de tratament includ:

Purtarea ochelarilor de corectie. Daca ambliopia este cauzata de miopie, hipermetropie sau astigmatism, cel mai probabil , medicul specialist va recomanda copilului ochelari de vedere sau lentile de contact. Uneori, ambliopia poate fi corectata doar prin aceste masuri.
Purtarea de plasture pe ochi. Pentru a stimula ochiul lenes, copilul poate purta un bandaj peste ochiul sanatos, posibil pentru cateva ore pe zi, in functie de severitatea bolii. Astfel, creierul este „stimulat” sa primeasca, corespunzator, semnalele transmise de ochiul bolnav. Acoperind ochiul mai puternic, creierul este fortat sa foloseasca si sa dezvolte o mai buna vedere in ochiul slab.
Administrarea de picaturi de ochi. Picaturile de atropina pot fi administrate zilnic sau de doua ori pe saptamana ochiului sanatos, pentru a incetosa temporar vederea. Astfel, va fi incurajata folosirea ochiului „lenes”. Este o alternativa la bandajul pentru ochi.
Purtarea de lentile de contact opace. Ambliopia poate fi tratata si prin plasarea unei lentile de contact intunecate in ochiul normal. Aceasta poate fi utila cand copilul refuza sa poarte un plasture sau se uita peste plasture sau ochelari. Este necesara invatarea scoaterii si reinsertiei lentilelor de contact.
Interventia chirurgicala. Daca ambliopia este data de un dezechilibru intre muschii responsabili cu pozitionarea ochilor, poate fi recomandata interventia chirurgicala pentru corectarea acestui defect. Interventia chirurgicala constituie o optiune si atunci cand ambliopia se produce pe fondul cataractei sau a ptozei (pleoapa cade si acopera ochiul partial sau in totalitate).

Pentru majoritatea copiilor cu ambliopie, rezultatele tratamentului se observa in cateva saptamani sau luni. Cu cat tratamentul incepe mai devreme, cu atat va fi mai eficient. Studiile in domeniu sugereaza ca tratamentul se poate extinde pana cel putin la varsta de 17 ani, insa rezultatele sunt mai eficiente daca tratamentul debuteaza in copilaria mica.

Ambliopia este una dintre principalele cauze de scadere a acuitatii vizuale la un singur ochi, la adultii tineri si cei de varsta mijlocie. Lasata netratata, boala poate cauza pierderea permenanta a vederii.