Alopecia

Alopecia reprezinta caderea totala sau partiala a parului sau perilor datorata varstei, unor factori genetici sau ca urmare a unei afectiuni locale sau generale. Alopecia afecteaza atat barbatii, cat si femeile. In functie de manifestare, alopecia poate fi clasificata drept necicatriceala si cicatriceala, prima categorie fiind caracterizata de lipsa unor leziuni la nivelul pielii capului.

Alopecii necicatriceale localizate

Alopecia androgenetica sau calvitia comuna insoteste procesul natural de imbatranire la barbati, dar poate afecta si femeile.

Alopecia androgenetica poate debuta dupa pubertate cu o rarire a parului in zona fruntii si tamplelor, urmata de o rarire a parului din crestetul capului. Cele doua zone sunt afectate in masura in care, la un moment dat, se pot conflua, formand o calvitie in forma de potcoava. Pierderea parului se intensifica odata ce firul de par traverseaza cicluri de regenerare din ce in ce mai scurte. Acest proces se reflecta in subtierea graduala a firului de par si lipsa pigmentului in parul crescut.

La femei, calvitia cu localizare fronto-centrala, similara alopeciei masculine, apare pe fondul unei predispozitii genetice si inaintarii in varsta. Influenta androgenica este facilitata de instalarea menopauzei, cand nivelul de estrogen scade progresiv. In cazul in care alopecia apare la femeile postmenarhice, in special daca este asociata cu hirsutism (pilozitate excesiva in zone nedorite), acnee si menstruatie anormala, aceasta poate indica productia excesiva de hormoni masculi, avand fie o cauza endogena (ovariana), fie exogena (spre exemplu, unele contraceptive orale).

Alopecia traumatica

Este una dintre cele mai frecvente probleme ale parului la femei, fiind cauzata de vatamarea firului de par prin pieptenare excesiva, vopsire, coafare etc. Purtarea parului strans in coada sau impletit ori folosirea bigudiurilor pe timpul somnului pot sensibiliza scalpul si firul de par. La fel, decolorarea si vopsirea excesiva a parului, sau folosirea aparatelor de ondulat sau indreptat parul, pot duce la degradarea progresiva a firului de par; odata distrusa integritatea structurala a acestuia, firul de par se va rupe creand un aspect „tocat”, neingrijit.

Tricotilomania este o boala care determina persoana sa-si smulga in mod repetat parul de pe cap, pana cand se produc pierderi vizibile la nivelul scalpului. Aceasta este frecventa la copii, insa indica o tulburare psihiatrica mai grava atunci cand afecteaza adultii. Obiceiul nervos poate fi diagnosticat prin examinarea parului, care prezinta dimensiuni inegale si semne ale smulgerii sale totale sau partiale. Conform statisticilor, 3% dintre adulti sufera de tricotilomanie, insa psihologii si psihiatrii avertizeaza ca aceasta tulburare este mult subestimata si precar inteleasa.

Alopecia areata (pelada)

Alopecia areata sau pelada se manifesta prin caderea parului pe anumite portiuni generand formarea unor placi rotunde lipsite de par, ca o moneda, si care evolueaza local, uneori persistand perioade de ordinul anilor. Procesul se manifesta imprevizibil, putand duce la pierderea completa a parului care acopera capul – alopecie totala, sau chiar a parului de pe intreg corpul (gene, sprancene etc.) – alopecie universala. In alopecia totala se poate raporta albirea rapida parului, care este atribuita pierderii selective a pigmentului din firul de par. Alopecia areata poate fi, de asemenea, asociata vitiligo, ambele fiind considerate afectiuni autoimune. Pelada este uneori asociata afectiunilor endocrine, in special hipo- si hiper-tiroidismului.

Alopecia areata poate afecta persoane din orice zona geografica si de orice rasa, copii si adultii tineri fiind cel mai frecvent afectati, dar este posibila manifestarea la orice varsta. Afectiunea debuteaza cu una sau mai multe placi mici, de marimea unei monede, care pot evolua individual sau pot conflua. De regula se manifesta la nivelul pielii capului dar poate interesa orice zona paroasa, cum ar fi sprancenele,
genele, barba. In evolutie, parul pierdut se poate regenera, pentru ca apoi sa cada iar, insa regenerarea completa este intotdeauna posibila. Alopecia areata nu determina simptome, doar rareori debutul unei noi placi poade fi precedat de senzatie de mancarime.

Tinea Capitis

Tinea Capitis este o infectie a scalpului indusa de ciuperci denumite dermatofite, dermatologii semnaland o modificare semnificativa a afectiunii in ultimele doua decenii. In mod clasic, tinea capitis se manifesta printr-o placa (ori mai multe) solzoasa, mata si lipsita de par sau cu par sever deteriorat. Majoritatea microorganismelor responsabile produceau metabolite, care deveneau fluorescenti la expunerea la lumina ultravioleta. Acest proces a facilitat diagnosticarea afectiunii si inceperea tratamentului corespunzator.

Toate acestea au condus la combaterea afectiunii „clasice”, insa au permis altor microorganisme sa afecteze scalpul si sa devina mai greu identificabile prin expunerea la lumina ultravioleta. Infectiile afecteaza in prezent scalpul in profunzime, producand forma anulara (de inel) cu o pata centrala neagra. In acest caz, firele de par cresc subcutanat, facand foarte dificila examinarea microscopic si producand, in unele cazuri, cicatrice. Manifestarea clinica nu produce intotdeauna afectari circulare, ci uneori neregulate si insotite de inflamatii.

Alopecii necicatriceale difuze

In primele faze, pierderea difuza a parului nu este remarcata decat ca o crestere a firelor de par cazute (la pieptenare, de exemplu), pentru ca ulterior sa se manifeste ca o rarire generalizata a parului, cu expunerea scalpului. Diagnosticul precoce poate fi confirmat fie prin testul de smulgere a parului, fie prin monitorizarea parului cazut si mentinerea unei evidente zilnice de catre pacient.

Telogen Effluvium

Telogen Effluvium este o forma de alopecie necicatriceala caracterizata prin rarirea difuza a parului cu debut acut. Parul uman are trei faze de crestere, denumite anagena, catagena si telogena. Prima faza este marcata de o activitate mitotic intensa, apoi firul de par intra in faza de tranzitie, cand activitatea mitotic scade – catagen. Faza telogena reprezinta o stare de repaus, care se incheie odata cu reintrarea in faza anagena, cand firele mature sunt impinse la exterior si inlocuite cu firele de par regenerate. Telogen Effluvium se refera la o intrare premature a firului de par in starea de repaus, ceea ce face ca firul de par sa nu apuce sa creasca suficient si astfel sa cada inainte de a putea fi inlocuit de un fir nou.

In postpartum effluvium, influentele hormonale din ultimul trimestru de sarcina inhiba caderea normala a parului, majoritatea femeilor gravide avand in aceasta perioada un par mai bogat si mai rezistent. Dupa nastere, procesul este inlocuit de o accelerare a pierderii parului aflat in faza telogena. Aceasta „amanare” a regenerarii si, totodata, caderii normale a parului constituie un motiv de ingrijorare pentru multe femei, insa in realitate parul nu face altceva decat sa revina la starea pe care o avusese inainte de sarcina. Manifestarea este temporara, iar caderea efectiva a parului este mai redusa decat pare.

Maladiile infectioase cu febra mare (cum sunt gripa hipertermica, infectia bronsica, scarlatina) pot fi, de asemenea, asociate cu telogen effluvium, antrenand o alopecie trecatoare. Regenerarea completa a parului survine odata cu tratarea corespunzatoare a afectiunii. Acest tip de alopecie este deseori remarcat la persoanele care tin cure de slabire drastice.

Caderea parului asociata tratamentelor medicamentoase poate fi cauzata de o varietate de agenti. Contraceptivele orale, supravitaminizarea cu vitamina A, terapiile cu retinoizi, cimetidina, beta-blocanti si antiinflamatoare nonsteroidiene, sunt doar cateva dintre medicamentele care pot provoca a alopecie temporara.

Distrofii congenitale

Anumite boli congenitale ereditare pot produce alopecii necicatriceale difuze. Cea mai frecventa dintre acestea este monilethrix – o boala ereditara a bulbului si tijei firului de par, care se manifesta progresiv inca din copilarie prin ruperea firelor de par de la unu-doi centimetri de la punctul de emergenta.

O afectiune similara este Trichorrhexis nodosa. Aceasta este o afectiune rara a parului, avand uneori cauze congenital, dar putanf fi declansata si de tratarea excesiva a parului cu lotiuni sau alti agenti chimici. Firul de par prezinta din loc in loc umflaturi, rupandu-se de la nivelul acestora si capatand un aspect de „tocat”, neingrijit.

Endocrinopatii

Caderea parului poate fi un simptom al afectiunilor endocrine. Atunci cand este insotita de simptome precum uscaciunea pielii si predispozitia parului la rupere poate constitui un simptom reprezentativ al hipotiroidismului. Caderea jumatatii laterale a sprancenelor este, de asemenea, o manifestare asociata hipotiroidismului, insa este prezenta si ca simptom secundar la bolnavii cu sifilis sau lepra.

Alopecii cicatriceale

Desi considerate mai putin frecvente decat alopeciile necicatriceale, alopeciile cicatriceale constituie o afectare serioasa a starii de sanatate. Acestea sunt caracterizate printr-o distrugere definitiva a foliculilor pilosi, avand adesea o origine inflamatorie, pielea capului fiind neteda si lucioasa. Alopeciile de acest tip pot fi congenitale (aplazia pielii capului, keratoza pilara decalvanta etc.), fie cauzate de o serie de boli infectioase (sifilis), autoimune (lupus eritematos, sclerodermie, sarcoidoza) sau metabolice (amiloza).

De asemenea, pot fi asociate anumitor tipuri de cancer (cum este epiteliomul bazocelular) sau pot avea caracter mecanic, survenind in urma unor traumatisme, de genul arsurilor, radiodermiei etc.