Cuvantul parfum se pare ca provine din latina – „per fumum”, insemnind „prin fum”, cu referire la modul in care incanta simturile in acele timpuri, adica prin ardere. Istoria parfumului isi are radacinile in antichitate, existind dovezi care atesta utilizarea lui in Mesopotamia si Egiptul antic.
Care va sa zica de acolo pleaca! De la incercarea de a-i face pe plac Marelui Divin… interesanta adaptarea de-a lungul timpului, nu-i asa? In ziua de astazi, dupa milenii de transformari, adaptari, legende, iata ca misteriosul parfum se afla in arsenalul nostru ca arma de seductie a… Marelui Om! Cine se mai gandeste in ziua de azi cand se parfumeaza ca o face pentru a se apropia de divin, de Dumnezeu? Excludem, bineinteles, templele contemporane (biserica, moschee, sinagogi etc.), carora le recunoastem meritul de a pastra aceasta datina de parfumare pentru divin (tamaia).
Va voi povesti cateva lucruri interesante despre parfum, acest agent secret nevazut care, precum eroii din filmele de actiune, castiga pentru noi razboiul atractiei.
In prima faza, rolul de a incanta simtul olfactiv l-au avut diverse plante daruite de natura cu un parfum deosebit: incepind cu tamaia si continuind cu smirna, scortisoara, santal, diverse flori si rasini… iar procedeul principal era cel de ardere, cum atesta si radacina cuvantului parfum. Utilizarea substantelor odorizante se intensifica rapid si se diversifica si „suportii” – de la fum la uleiuri, balsamuri, creme… In Evul Mediu, este descoperit alcoolul etilic si metoda distilarii de catre alchimistii europeni, iar dupa calatoriile lui Marco Polo se intensifica inevitabil comertul cu mirodenii; exista convingerea ca parfumurile dezinfecteaza si protejeaza impotriva epidemiilor si tot mai mult coincide utilizarea parfumurilor cu placerea carnala pe care acestea par sa o potenteze.
In epoca renascentista, marii exploratori Vasco da Gama, Cristofor Columb, Magellan deschid portile unor noi orizonturi in istoria parfumurilor, aducind noi esente din America si India: cacao, vanilie, piper, cuisoare, balsam de Peru, cardamom etc.
La Curte, marii amanti si femeile puterii se intrec in secrete ale frumusetii si in… otravuri. In epoca clasica, Franta este cea care impune moda, un Versailles in care regele se spala o data in patru ani si in care, in acelasi timp, se abuzeaza de utilizarea produselor cosmetice si a parfumurilor… nu e greu de ghicit care comercianti au profitat cel mai bine de pe urma acestei tendinte, nu-i asa?
In Secolul Luminilor, femeia urmeaza cu religiozitate codul seductiei si descopera tirania modei. Este redescoperita igiena si gusturile olfactive evolueaza catre nuante mai subtile de parfum care imbogatesc primele mari case pariziene.
In Koln este lansata, de catre Johann Maria Farina, apa de colonie – care se amesteca in apa pentru baie si in vin, fiind folosita astfel ca apa de gura. In epoca romantica, femeile renunta la excesul de farduri si parfumurile violente, preferind adierea discreta a unei batiste parfumate tinute in mana.
La sfarsitul secolului 19, apar parfumurile sintetice; triumful burgheziei coincide cu nasterea bunului gust olfactiv. Infloreste comertul de lux, parfumeria capatind, incetul cu incetul ,valente de arta. Esente precum heliotropina, cumarina, vanilina, ionona, primele aldehide… chimia sintetica si notele sale inedite provoaca o adevarata revolutie olfactiva, astfel nascindu-se parfumeria moderna.
Inceputul secolului 20 inseamna pentru parfum ridicarea la rangul de produs de lux. Francois Coty, celebrul producator de parfumuri, colaboreaza cu nume de prestigiu precum Baccarat si Lalique, transformind parfumul in bijuterie de lux. In Statele Unite abia apar primele case de ingrijire si cosmetica. Pana in 1929, anii in care femeia munceste si se emnacipeaza, cand se bat recorduri si se danseaza charleston, parfumul cunoaste, datorita aldehidelor, prospetime si dinamism.
Dupa razboi, parfumul si haute couture asociate creeaza pentru femeie modelul de seductie inspirat de la Hollywood. Se impun parfumurile de personalitate: fiecare cu stilul lui, poarta un parfum haute couture care sa-l faca unic. In anii ’50 parfumul se democratizeaza, devine mai accesibil; apar apele de toaleta masculine (lavanda semnaleaza o eleganta discreta si ramane atasata ritualului de barbierit) si parfumul american. Este o perioada in care Europa viseaza la America si sex-simboluri in timp ce incepe razboiul rece. Miscarea hippie din anii ’60 aduce constientizarea corpului si a simturilor si eliberarea sexuala: „Make love not war”, aroma de patchouli invadeaza strazile, un nou val de prospetime olfactiva inunda simturile.
Anii 7’0, prin feminism, intoarcerea la natura, miscarea homosexualilor, punk, neo-romantism reprezinta o perioada a contrastelor in care femeia isi revendica diferenta si apeleaza la un parfum care sa oglindeasca stilul sau de viata. Dupa apa de toaleta, parfumul veritabil masculin isi face intrarea pe piata, barbatul trasand diferenta dintre parfum si produsele de dupa ras. Parfumul anilor ’80 este puternic precum senzatiile puternice ce domina aceasta perioada, in timp ce parfumul anilor ’90 defineste cautarea de catre om a unei lumi mai pure, reintoarcerea la ce este esential (nuante olfactive marine, acvatice, vegetale…)
Frumoasa evolutie 🙂