Daca locuim la casa, nici nu mai incape discutie: casa noastra poate fi si a plantelor cataratoare. La fel si curtea, gradina. Avem apartament la bloc? Doar balcon sa detina, ca se gasesc si pentru el asemenea plante, fie la umbra, fie la soare.
E si mai ieftin, mai comod si mai de efect sa ai o iedera care ocupa un intreg zid exterior decat sa stai sa innoiesti zugraveala. Lucrul reuseste cel mai bine daca respectivul zid e asezat catre rasarit. Altminteri, nordul e bun pentru hortensie si iasomie, iar apusul – pentru glicina si trandafiri cataratori. Terasa ori chioscul din curte pot fi camuflate de vegetatie. Putem confectiona pergole sau arcade, iar uneori si tulpinile pomilor sunt gata sa sustina plante carora le place sa practice alpinismul.
Pentru inceput, planta agatatoare are si ea nevoie macar de un mic sprijin. O scarita de lemn sau de metal, un cadru de sarma, niste plasa din plastic. Iederea se lipeste singura de zid, alte plante trebuie sa gaseasca, din loc in loc, puncte de sprijin. Unele trebuie sa fie viguroase. Glicina, de exemplu, are o forta nebanuita in a se agata de suport si poate sa-l farame. Daca insa ii facem unul de fier, nu mai poate. Prinderea in zid a unor inele metalice de care plantele se leaga lejer cu sfoara, lasand suficient loc incat lianele sa nu se sufoce si sa se dezvolte in voie, e o practica des intalnita, care da roade.
Pergolele de lemn isi au locul in gradini. Ele vor fi vopsite in culori care sa se incadreze in decor. Arcadele de metal, si ele colorate in ton cu peisajul, alcatuiesc o bolta care da si frumusete, si umbra. Si aroma, in cazul trandafirilor cataratori, de exemplu. Suporturile plantelor care se catara sunt relativ usor de intretinut. Terbuie doar sa le verificam din cand in cand daca stau sa se rupa, sa inlocuim sforile putrezite sau sarmele si carligele. Aceste lucrari simple se desfasoara la inceputul primaverii, pana sa irupa vegetatia.
Cat despre partea plantatului, in principiu munca aceasta o puteam face oricand in afara iernii. Perioada optima e insa sfarsitul verii – inceputul toamnei, precum si prima jumatate a primaverii. Plantele le cumparam in ghiveci. Sapam o groapa langa suportul pe care l-am pregatit pentru planta noastra, groapa care sa aiba, de preferinta, dimensiunile ghiveciului. Planta o scoatem din vasul cu pamant si o hidratam tinand-o in apa. Ii descalcim radacinile, daca e cazul. O punem in groapa, nivelam pamantul si-l stropim. Daca e nevoie sa mentinem umiditatea solului, sadim in jur gazon sau imprastiem paie.
Ca orice planta, si cele agatatoare trebuie ingrijite, intretinute. Vara se face o taiere care sa previna cresterea haotica a plantei noastre, pastrand regulile minime ale esteticii. Taiem acolo unde lastarii apar in exces sau unele ramuri o iau razna pe pereti. Toamna tarziu inlaturam ramurile uscate, lemnul prea vechi, pentru ca-n primavara sa porneasca la drum, pe verticala, niste lastari tineri si vigurosi. Glicina e mai nabadaioasa, are nevoie sa fie taiata mai des in decursul unui an, iar plantele care infloresc primavara se taie imediat dupa aceea. Pe cele care dau flori vara le taiem spre iarna.
In balcoane, cu niste ghivece si scarite putem sa facem paravane vii, care sa ne scuteasca si de privirile unor gura-casca, si de soare. Zorelele, iasomia, trambita si vita de Canada sunt, spre deosebire de majoritatea oamenilor, iubitoare de soare. Avem variante si pentru balcoanele care stau deja la adapost de soare: clematita. Daca nu e nevoie sa faca umbra, face flori.