Cum scapam de mirosul tutunului fara sa ne lasam de fumat

Mirosul neplacut de tutun nu razbate atat din fumul proaspat de tigara care invaluie o camera, cat din scrumierele nedesertate, hainele in care ni s-a impregnat fum, firicele de scrum cazute pe podea sau pe canapele. Cand te intorci dintr-un loc in care s-a fumat masiv – de la birou, dintr-un local – nu aseza in camera ta hainele pe care le-ai purtat. Si nici intr-a altcuiva, desigur. Scoate-le pe balcon, cel mai bine, si lasa-le sa se aeriseasca. Oricum, hainele care stau in locuri unde se fumeaza trebuie spalate des si imbalsamate. La fel si draperiile, perdelele, fetele de masa, lenjeria de pat… Asta e situatia, nu poti sa fumezi intr-o incapere si sa persiste in ea un miros ca-n gradinile Semiramidei.

Cineva a demonstrat teoretic, intr-un film, ca fumul de tigara are masa. A luat o tigara si a cantarit-o neaprinsa. A fumat-o, scuturand cu grija scrumul intr-un later de farmacie. Cand a ajuns la filtru, a pus si filtrul in taler. Masa indicata era mai mica decat a tigarii intregi. QED: ce s-a pierdut din cantitate reprezinta masa fumului. Da, fumul chiar contine microparticule solide. Ele cad pe covor, pe mobila. Si scrumul se mai imprastie, de aceea e necesar sa dam cu aspiratorul prin toate locurile dintr-o incapere folosita de fumatori. Peretii, daca sunt dati cu vopsea lavabila, ii vom spala des. Daca nu, nu-i vom ocoli cu aspiratorul. Covorul nu strica deloc sa-l frecam cu o carpa imbibata in otet cu apa. Nu doar ca elimina decisiv mirosul de tigara, dar si revigoreaza culorile.

Scrumierele, cand sunt pline, reprezinta principalul depozitar de miros greu de tutun. Asta se rezolva cel mai usor: le desertam des, le curatam bine bine dupa golire, cu un servetel, si le spalam macar o data pe zi, avnd grija sa le folosim dupa ce s-au uscat bine. In scrumiera masinii, pe care ne vine mai greu s-o golim toata ziua si mai ales s-o curatam si spalam, vom pune niste nisip sau praf de copt, sa absoarba mirosul. Si absoarbe ceva-ceva.

Bicarbonatul de sodiu e un mic panaceu, facand minuni inclusiv in scoaterea miasmelor, nu doar de la tutun. El trebuie imprastiat in zona afectata – de exemplu, pe covorul sau canapeaua de plus unde am varsat din greseala o scrumiera – lasat cateva ore si luat cu aspiratorul.

Exista plante care ne ajuta sa mirosim mai putin a tutun. Cafeaua e de multe ori motiv de fumat, dar compenseaza alungand mirosul tigarii. Fie punem niste boabe de cafea intr-un recipient pe care-l lasam cateva zile intr-o incapere, fie ii folosim zatul: pus in filtre de hartie, il asezam in locurile cotropite de miros. Menta si busuiocul, un pic maruntite si puse in mici boluri prin camera, miros atat de pregnant si de placut, incat fumul de tigara paleste. Buni absorbanti ai mirosului de tutun sunt leusteanul si patrunjelul. Procedam precum in cazul mentei. Citricele ne sunt si ele de ajutor. Lamai, portocale, mandarine, grapefruit-uri. Nu avem decat sa le punem coaja in farfurioare pe care le raspandim prin casa. Mai putem face o solutie de apa cu suc de lamaie pe care s-o bagam intr-un pulverizator. Se spune ca e buna. Oricum, rau n-are cum sa faca, e de la sine inteles ca improspateaza aerul.

Daca vrem sa izgonim mirosul dintr-o camera in care nu dormim, ne putem permite sa lasam fereastra deschisa. Dar mai tinem in camera si un castronas cu otet. Dimineata, nici nu zici c-a pus cineva tigara in gura acolo. Carbunii absorb si ei tot felul de duhori.

E posibil sa vrei ca, intr-o camera in care ai fumat, sa dispara mirosul cu desavarsire intr-o ora. Nu intra in panica. Deschide larg ferestrele. Tine usa camerei inchisa, nu trebuie sa ajunga mirosul in alte zone ale casei. Ventileaza de zor cu un servet gros sau altceva din material textil, tinandu-l de un capat si invartidu-l prin toate colturile camerei. Da cu un odorizant de interior in mai multe randuri. Si nu uita sa golesti scrumiera!