Animalele au fascinat intotdeauna oamenii, fie cu frumusetea lor, fie cu capacitatile lor de a se adapta mediului in care traiesc. Fiecare civilizatie a atribuit diverselor animale insusiri care mai de care mai deosebite.
Bufnita: In mitologia sumeriana, zeita mortii era reprezentata ca o femeie goala flancata de doua bufnite. In cea greaca, bufnita este simbolul Atenei, zeita intelepciunii. Lilith, vechea zeita ebraica, diavolita mortii infantile, era identificata cu aceasta pasare. Ouale de bufnita, dimpotriva, asigurau o viata lunga si o tinerete durabila, conform legendelor antichitătii. Ca orice pasare rapitoare de noapte, in multe superstitii ale diferitelor popoare, bufnita anunta moartea intr-o casa daca se arata deseori prin prejma ei.
Corbul: Pasare neagra si sumbra, corbul este asociat cu moartea in aproape toate mitologiile. In mitologia celtica, zeitele Badb şi Morrigan, personificari ale razboiului si regine ale fantomelor, apar pe campul de lupta sub forma a trei astfel de pasari. Pentru sufiti, corbii simbolizau intunecimea unei perioade de separare de divinitate. Cu toate acestea, corbii mai apar în mitologie si cu alte functii, de exemplu, ei sunt mesageri ai unor zei. In mitologia persana, aceasta pasare este unul din cele sapte simboluri ale lui Mithra. In mitologia nordica, cei doi corbi ai zeului Odin, Hugin şi Munin, il instiintează pe stapanul lor despre ceea ce se intampla in lume. Tot in mitologia celtica, corbul este un simbol al lui Lug, zeu omniscient. Corbul mai este intalnit si in legenda potopului din mitologia mesopotamica. Singurul supravietuitor al dezastrului, impreuna cu familia sa, Uta-Napistim, trimite din corabia sa un porumbel, o randunica si un corb, pentru a vedea cine a mai reusit sa scape. Dintre aceste trei pasari, doar corbul a fost necredincios si nu s-a intors.
Pestele: Simbolul crestinismului, in antichitate, era asemanator cu imaginea unui peste. Pentru primii crestini, pestele era simbolul lui Hristos si astfel al religiei lor, deoarece primele litere ale cuvintelor „Iisus Christos, Theou Uios Soter” („Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul”), in litere grecesti alcatuiesc cuvantul grec „ichthus” („peste”). Desenul unui peste era semnul secret al credintei crestine in contextul politicii ostile a imparatilor romani.
Calul: In multe mitologii, calul era strict legat de zeul-soare, insa mai tarziu apar care trase de patru cai sau de doi, ca in cazul zeului grec Helios. In mitologia nordica, Odin se deplasa calarind un armasar cu opt picioare, numit Sleipnir. Sacrificarea cailor era rezervata zeilor si asociata ritualurilor funerare, asigurand puterea pe care o detinea noul rege, putere simbolizata prin soarele care rasare.
Paianjenul: In islamism exista un mit legat de aceasta insecta. Profetul Mahomed a reusit sa scape de urmaritorii sai pentru ca s-a ascuns intr-o pestera, la gura careia un paianjen a tesut o panza cu o rapiditate uimitoare. In mitologia greaca, zeita Atena o transforma pe tanara Arachne intr-un paianjen, pentru ca era mai priceputa ca ea in arta tesutului. Astfel explica grecii originea acestei insecte şi priceperea ei de a tese. De altfel, maiestria paienjenilor a fascinat multe popoare, printre care si pe cele africane, care credeau ca acestia pot atarna in aer fara sa cada. Paianjenul era vazut ca un zeu.