Nu putem sa nu observam ca oamenilor nu le este de ajuns ca savarsesc crime oribile, razboaie distrugeri gratuite, ei trebuie sa le si „savureze”. De la telejurnale care arata cu mare frecventa imagini terifiante de violenta, la buletinele de stiri si informatiile de presa care relateaza cu detasare numarul victimelor, la filmele „artistice” care au ca subiect dominant actele de violenta, agresiunile de tot felul, pornografia ridicata la rang de arta, psihicul oamenilor este asaltat de imagini sangeroase sau sexuale. Suntem din ce in ce mai agresivi si nu avem cum sa nu observam acest lucru. In trafic, pe retelele de socializare, la birou, in familie….
Dar de unde vine aceasta agresivitate a zilelor noastre?
In primul rand, cum am putea sa definim agresivitatea? Cercetatorii considera ca putem numi agresivitate acel comportament care are ca intentie directa ranirea unei persoane sau distrugerea proprietatii. Ceea ce este foarte important la aceasta definitie este intentia. In literatura de specialitate, se face deosebirea intre agresivitatea reactiva, care nu este un raspuns dat unei provocari, fiind o forma de aparare, si agresivitatea proactiva, care apare fara sa fi existat o provocare.
Sigmund Freud, considera ca agresivitatea apare in momentul in care nu ne ducem la bun sfarsit instinctele, iar acest lucru duce la frustrare. Ulterior, alti psihanalisti au dezvoltat aceasta teorie spunand ca pulsiunea agresiva va fi indreptata spre lezarea obiectului sau persoanei care a impiedicat indeplinirea instinctului. In aceasta teorie agresivitatea este privita ca fiind o pulsiune bazala, innascuta.