fbpx

Tineretul n-a murit,/ E-n camine, adormit!

Aseara, niste oameni (2000, dupa vocile cele mai zgarcite) s-au asezat pe asfaltul din dreptul clubului Maxx, in Regie. In studentime. In felul lor, le spuneau studentilor ca vor educatie, nu politie. Cultura, nu cianura. Adica lucruri la care ar fi trebuit sa rezoneze si ei, studentii. De care sa fie primii interesati, ca beneficiari directi.

Studentii au iesit initial la geamuri cu telefoanele in maini. Faceau poze oamenilor stransi la portile lor, veniti intr-un asediu al solidaritatii. Apoi, pentru ca oamenii de jos nu se multumeau sa fie fotografiati, ci le cereau sa se implice, s-au retras de la ferestre. Iar uratele camine au ramas fara luminile vesele de la camerele foto si fara blitzuri. Cineva scria pe o panza alba, cu spray negru si rosu, „Indiferenta ucide”. Nu si pe studentii din Regie. Nu inca, cel putin.

De obicei, tanarul este asociat cu notiunea de rebel. Undeva, in rucsacul cu care tanarul incepe sa colinde lumea, apare acest pachet obligatoriu. Tanarul se afla in opozitie cu societatea. Integrarea si adaptarea la ea apar mai tarziu. Deocamdata, el vede ce e stramb si spera, idealist, sa indrepte. Tanarul are perna plina de vise. Asa scrie in carti. Asa scrie in romane, in poemele romanticilor, in galeriile de eroi, in documente, in filmele cu James Dean, in fotografiile de epoca, in tablouri, in istoria artei. Ca tinerii se pun de-a curmezisul nedreptatilor. Ca, da, pot face greseli, se pot lasa tarati de exces de zel, pot fi cruzi, o pot lua pe aratura. Dar nu dorm. Nu se conformeaza. Bat campii. Nu subestimati bataile de campi : asa se intampla sa dai peste flori. Florile nu cresc pe asfalt si pe drumurile batatorite. Asa apar si tragediile : din acest refuz al supunerii, din aceasta tensiune intre tanar si lume. Stiti, povestile alea la care lacrimam.

Citeste si:  Top 3 cele mai frumoase si cele mai urate rochii de seara de la MTV EMA 2012

Nu au apucat sa fie otraviti de cinism. De lehamite. Nu s-a strecurat in ei viermele blazarii. Care da, ofera un soi de imunitate, dar pustieste tot. Unde nu e loc de amagire, nu e nici de satisfactii. Ci doar o apa calduta, in care sa te balacesti fara sa stii ca ai trait. Respiratul printr-un furtun atent dozat. Asa credeam.

Aseara insa nu am vazut teoria in practica. Am vazut oameni batrani inainte sa fi cunoscut tineretea. Ce-i mai motiveaza, misca pe cei de 20-23 de ani? Ce-i face sa arunce o geaca peste un tricou, sa se incheie la sireturi si sa iasa vijelios pe usa? Ce-i face sa-si riste confortul? De ce iubesc linistea calduta asa de mult? Isi doresc ceva mai mult de un smartphone, un laptop bun, jocuri pe saturate, un job caldut, intr-o multinationala, dupa absolvire, si like-uri pe fb? Ce-i face sa arda pe dinauntru? Ce-i face sa vada rosu in fata ochilor, sa se aprinda, sa reactioneze?

Da, stiu, de fapt, majoritatea celor din strada tot tineri sunt. Nu vreau sa nedreptatesc pe nimeni. E posibil sa fi coborat totusi cativa si din camine si sa imi fi scapat mie. Acelora le spun „bine v-ati unit si bine v-ati trezit!”. Probabil media de varsta, in randul protestatarilor, e undeva in jurul a treizeci de ani. Multi dintre noi sperau ca, odata cu inceperea anului universitar, randurile noastre sa se ingroase. Nu s-a intamplat asa. Iar aseara am avut o stare interioara deloc placuta. O imagine imi revine in minte, iar si iar: noi pe asfalt, ei, sus la geamuri, privindu-ne amuzati. Apoi, geamurile goale, luminile galbui inauntru. Aerul dens, vascos dintre noi. Imposibilitatea de a ajunge la ei. Mainile ramase intinse, fara ca nimic sa vina in intampinarea lor.

Citeste si:  Sus palaria in fata campaniilor ipocrite!

Am batut multe cartiere bucurestene in cele doua luni de proteste. Am strigat la multe scari de blocuri. In cenusiul capitalei. Niciunde insa n-am avut viziunea unui hau intre noi si restul lumii. Poate sa fi resimtit mai dur asta si pentru ca Regia era un spatiu unde speram sa gasim acea SOLIDARITATE mult visata. Incerc sa fiu optimista. Sa-mi spun ca e doar un sant, nu un hau veritabil, si ca un pod peste el nu va fi imposibil de ridicat.

Si voi, si voi,
Haideti cu noi!

Iesiti din camine,
Ca sa fie bine!

Vrem educatie,
Nu politie!

Asa v-am strigat. Probabil n-am facut-o pe numele potrivit, caci nu ne-ati auzit. Ne scuzati ca insistam, dar e posibil sa revenim. Pe noi stiti unde ne gasiti. Scrie si pe FB.

8 Comentarii
  1. pai e mai interesant cancan-ul nu?

    de ce i-ar interesa ziua de maine daca astazi nu simt nici o responsabilitate fiind intretinuti in marea lor majoritate inca de parinti.

    in studentie te distrezi nu te gandesti la ce faci dupa ce termini un rahat de facultate care oricum nu te pregateste pentru viitor si pentru piata muncii intr-o masura confortabila. de ce sa fie stresati?

    au toate datele necesare pentru o zi de maine minunata.

    (scapa cine poate)

  2. Crezi ca vor simti in viitor ce simti tu acum?

    Cu siguranta vor fi probleme tinand cont de competenta oamenilor nostri politici si norii negrii ce se vad la orizont cu fondurile de pensii si alte lucruri care e clar ca in forma actuala nu au pic de sustenabilitate.

  3. Mihai, nici macar nu era vorba de ziua de maine. Faceam apel la idealismul lor, nu la pragmatism. Nu ma astept ca un tanar sa-si faca griji in legatura cu sistemul de pensii.

  4. Va inselati amarnic!
    Stiti in in camine se intra in baza mediei? Studentii care trag cu dintii sa invete, sa obtina medii care sa le asigure un loc in camin, nu au timp de revolte. Programul in facultati este foarte incarca. E adevarat ca , uneori, aiurea! Acesti studenti sunt responsabili pentru un loc de munca obtinut pe baza invataturii (tot media conteaza), pentru ca nu au alte sanse! Ei stiu ce eforturi fac parintii sa-i tina in Bucuresti, si nu-si permit sa le creeze alte neplaceri!
    Studentii de care aveti nevoie, sunt cei care fac facultatea in orasele natale! Cei care se duc linisti acasa dupa cursuri si sunt asteptati cu masa de catre parinti, nu cei care nu stiu cum sa imparta pachetul primit saptamanal de acasa, astfel incat sa le ajunga toata saptamana!
    De bani de buzunar, nici nu poate fi vorba, ca deja parintii nu mai au de unde sa le dea. Acestia sunt tineri cuminti, respectuosi fata de parinti, si acre au alte preocupari…

  5. Nu ies si nu reactioneaza, poate pentru ca se gandesc sa plece afara si nu se gandesc la ce ramane; poate pentru ca societatea le-a prezentat doar valoarea pe care ti-o da tableta, masina, geanta , etc si atunci nu inteleg ce le spui pt ca vorbiti de la un alt nivel , se aude greu ecoul sau deloc; poate nu reactioneaza pentru ca sunt canalizati pe un ideal al lor propriu si personal, nu cred intr-un ideal al unei multimi, nu mai empatizam de mult; poate , poate pt ca … Reactionam atunci cand ne doare direct, nu la un ideal impus!

  6. Claudia, ciudat. La Dumars era lume desi era duminica, iar a doua zi se presupunea ca au cursuri.

    Si da, tocmai ca parintii fac eforturi ar trebui sa fie si ei ceva mai preocupati de cum merge societatea.

    Florentina: da, tot s-ar putea sa aveti dreptate.

  7. Irina, nu pot sa neg ca ai si tu dreptate intr-un fel.

    Insa articolul tau transmite un sentiment de dezamagire izvorata din faptul ca studentii nu sar in sus sa repare…ce au facut generatiile de 30 .

    Hai sa privim lucrurile din alt punct de vedere.

    Nu studentii au votat minunatele persoane cu functii importante de conducere, ci voi, pentru ca saracii studenti…erau minori cand au avut loc alegerile.

    Nu studentii au obisnuit politicienii cu un popor docil si usor de cumparat cu mici, bere si altele asemenea, ci… adultii responsabili, pragmatici, care au o traditie indelungata ca marionete.

    Studentii de acum sunt rezultatul \”muncii\” generatiei de ieri. Voi ne-ati crescut pe noi, nu invers.

    Iar cum in Ro majoritatea este reprezentata de cetateanul turmentat, nu stiu de unde te astepti sa apara studentii despre care vorbesti tu.

    Sa mai punem la socoteala si faptul ca o parte din oamenii care se asteapta acum la minuni din partea lor sunt aceeasi care-i catalogheaza drept \”tineret needucat\”, ii blameaza daca isi exprima opinia pt ca \”ce stiu ei despre viata\” si altele asemenea?

    Ciudat, pentru ca, uite, eu sunt studenta. Si da, sunt revoltata de ceea ce se intampla in tara asta, dar in mod ciudat…nu simt ca sunt responsabila de situatia actuala.

    Ba chiar mi se pare ironic ca voi aveti pretentii de la noi, avand in vedere faptul ca Ro de azi e mostenirea noastra de la VOI.

    Da, nepasarea care domneste e infioratoare. Dar ce semeni aia culegi.

    Cine seamana vant culege furtuna.

    P.S. Tu nu esti inclusa in categoria despre care vorbeam mai sus. Esti una dintre putinele persoane care inca mai spun ce gandesc si isi sustin opinia personala.

  8. Lilith, peste tot in lume, de-a lungul istoriei, miscarile de protest/revolutiile/revoltele/ cum vrei sa le zici au fost provocate de tineri. Nu cei de 60 de ani ies in strada sa ceara o schimbare.

    Apoi, tocmai, asta e si mostenirea lor. A studentilor de acum. O accepta asa cum e? Le place?

    Nu e vorba ca voi, studentii, ati fi responsabili de situatia actuala. Nu spune nimeni asta.

    Ar mai fi ceva. Asa cum am zis deja, cei care suntem deja in strada avem pe la 30, 30 si ceva. Nu v-am crescut noi. 🙂 Si nu facem parte nici din electoratul ala cumparat cu mici si cu bere. Nici nu avem profilul celui care spune ”tinerii nu stiu nimic”. In primul rand, ne consideram inca tineri. 🙂 La 30-35 de ani, nu esti inca batran. (stiu, asa credeam si eu la varsta ta, ca dupa 30 incolo se termina lumea :P)

    Iar daca nu mai vrem ca acel electorat sa ne hotarasca soarta, singura solutie e sa ne implicam. Nu sa-i lasam pe ei sa-si ”faca de cap”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.