fbpx

Nesimtirea lor. Nesimtirea noastra

Bucurestenii stiu panourile de pe Arthur Verona. Ele se schimba periodic si atrag atentia, in mod satiric, asupra subiectelor zilei, fie ca este vorba de social, de politic sau de sport. Prezenta lor e tonica, sunt o gura de aer proaspat dupa tonele de publicitate pe care orasul ni le vara pe gat, fara sa ne intrebe daca ne e foame sau nu. De pilda, pe unul recent scria “Doctor in stinte” (grafia este intentionata). Aluzia este deja extrem de transparenta (doctoratele au intrat in mentalul colectiv, pacat ca modul fraudulos in care au fost obtinute nu mai indigneaza pe nimeni): plagiatul lui Ponta caruia i sa adauga si plagiatele pentru care Ecaterina Andronescu a semnat acordarea unui grant de vreo jumatate de milion de euro. De vreo cateva zile, troneaza insa altul: “Profita de Apocalipsa! Ultimele reduceri”. Mi s-a parut haios si… adevarat.

In toata foiala saptamanii acesteia, cand toti discuta despre Black Friday si-si fac planuri de achizitii nocturne, cand casuta de email imi este bombardata de oferte speciale cu ocazia maretei vineri (nu chiar atat de speciale, totusi, din moment ce unele magazine se bat cu pumnii traficului in piept pentru reduceri de… 20 la suta), cand Basescu si Ponta se cearta pe reprezentativitate, iar Antonescu revine obsesivo-patologic cu discursul suspendarii (caci asta e pohta ce-au pohtit), in ciuda oricarui argument logic si total neadecvat, in Gaza mor oameni. Stiu, tot mor acolo de ani buni, dar totusi zilele acestea mor parca mai multi decat de obicei. Majoritatea sunt copii, femei si batrani.

Citeste si:  Problema cu " pe " ameninta securitatea nationala

Veti spune ce are una cu alta. Poate ca n-are. Dar nu pot sa nu remarc nesimtirea noastra. Da. Nesimtirea. Ca presa si ca societate. Subiectul crizei umanitare aproape ca lipseste cu desavarsire din media romaneasca. Jurnalistii se linistesc dand din umeri si spunand ca publicul vrea circ, asa ca ei se conformeaza. Sectiunile de externe ale publicatiilor sunt subtiri, aproape transparente. Asa cum am mai spus si in alte ocazii, este un cerc vicios. Daca-ti hranesti publicul numai cu junk food, el nu va mai reactiona decat la acest tip de hrana. Si, s-o recunoastem, junk food-ul este ieftin. Nu trebuie sa iti bati capul sa angajezi oameni educati, specialisti, care sa investeasca munca si timp in research. E de ajuns sa angajezi orice paparuda absolventa de Spiru Haret, cu o varza in chip de teasta si doua buze rosii care actioneaza pe post de semn reflectorizant in noptile cu luna, si care poate insaila, chinuit si cu poticneli vizibile din satelit, doua fraze despre Bianca Dragusanu si trei despre Inna.

Citeste si:  Clopotele nu mai bat aici

Pe de alta parte, de dragul obiectivitatii, trebuie sa spun ca jurnalistii, ca si politicienii, reprezinta intruparea fidela a reflexiei noastre in oglinda. Putinii autori care rezista pe meterezele profesionalismului si propun subiecte serioase sunt nevoiti sa cerseasca like-uri pe FB. In schimb, orice excursie la piata a unei vedete de carton beneficiaza de mii de share-uri. Prostul gust, lipsa educatiei domnesc oriunde si ar insemna sa fim ipocriti sa aruncam pisica moarta exclusiv in curtea presei cand noi avem propriile cadavre in casa.

Imi povestea o doamna profesoara de romana cum a preluat anul acesta o clasa de-a douasprezecea in care majoritatea elevilor sunt semi-analfabeti. Fara nicio exagerare, iar scoala nu este in mediul rural, ci intr-un oras mare. Se intreba daca, pana la sfarsitul anului, poate sa le creasca abilitatile de citire. Nu isi facea niciun fel de iluzie in ceea ce priveste promovabilitatea lor la BAC. Ca si cum misiunea ei n-ar fi destul de complicata, apare si factorul de teama. Pentru prima oara in cariera (si e una lunga), ii e teama sa intre la ora. Elevii nu mai pot fi lasati repetenti si ei stiu asta. Profesorii sunt simple marionete la catedra, autoritatea le-a fost rapita de sistem.

Nesimtirea si indiferenta curg in valuri. Sunt fiicele vitrege ale saraciei, fara sa fie insa motivate total de aceasta. Pitiponceala afectelor, manelareala alegerilor pe care le facem. Asta e adevarata apocalipsa. Si balacim in ea, cu voluptate si sclipici, deja de ceva vreme.

Un comentariu
  1. grozav articol. pacat ca este despre un lucru atat negativ, cat si adevarat. lumea in care traim. prostia domina si nu mai avem ce face in legatura cu asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.