fbpx

Mama, cea mai buna prietena?

Mama, fiinta ce ne poarta in pantece, ce ne da viata, ne vegheaza noptile si pasii. Ne creste cu devotament si incearca din rasputeri sa ne ghideze pe cel mai bun drum in viata. „Mama” este primul cuvant pe care il rosteste un copil, un cuvant ce ne inspira dragoste neconditionata, caldura, ocrotire. Este cuvantul care ne aduce in fata ochilor, parca aievea, chipul femeii ce ne-a fost alaturi o viata intreaga, traind parca numai pentru noi si pentru a transforma intreaga noastra existenta intr-o reusita in lupta cu viata.

Orice fiu sau fiica, pe lumea asta, vede in mama o putere mareata, un prieten la nevoie, un ajutor constant. Ne obisnuim cu ea, cantecele, povestile si jocurile din vremea copilariei sunt insa mai tarziu inlocuite, de cele mai multe ori, de discutii interminabile ce conduc incet, dar sigur catre contradictii sau certuri. Ne intrebam cum de este posibil asa ceva. Insa, odata cu trecerea anilor, atunci cand copilasul se maturizeaza si devine deja adolescent sau adolescenta, se instaleaza marea propastie intre generatii.

Oricat de perfecta a fost relatia noastra cu mama pana in acel moment, lucrurile se vor schimba simtitor. Fiecare isi va dori altceva. Fiica incepe sa se razvrateasca, sa devina oarecum rebela. Va dori independenta, va avea senzatia ca s-a maturizat indeajuns si stie ce are de facut. Aici intervine mama, cu atitudinea ei grijulie, insa si autoritara. Cea de a doua caracteristica este, intr-o oarecare masura, de inteles. Insa, de cele mai multe ori, tinerii nu constientizeaza ca parintii fac acest gest pentru a fi siguri ca odraslele lor nu o apuca pe o cale gresita. Cel mai rau lucru este ca mama sa pice in postura de Bau-Bau. Comportamentul ei nu ii va aduce nici satisfactii mai mari si nici respectul cuvenit. Autoritatea impusa nu va conduce decat la minciuni si la o stare tensionata in relatia mama-fiica.

O mare problema in aceasta relatie este aceea cand fiica are anumite asteptari de la mama sau o roaga ceva, iar aceasta o refuza. Orice copil reactioneaza, in felul sau, intr-un mod evaziv. Intr-o masura mai mica sau mai mare, foarte rar vezi fii sau fiice care sa nu se razvrateasca. Desi poate ca pare imposibil, insa multi parinti sunt in sinea lor egoisti fara sa isi dea seama. Ei se ascund mereu in spatele personajului ocrotitor, insa nu realizeaza ca fiul sau fiica se simt ca la inchisoare. De foarte multe ori, mamele interzic copiilor un anume lucru pentru a-i tine departe de primejdii. Insa adevaratul motiv este faptul ca, in felul acesta, mama isi protejeaza propria neliniste.

Prima teama a parintilor, in special in timpul adolescentei, este anturajul. Foarte multi tineri sunt usor de influentat din acest punct de vedere si astfel ajung sa comita tot felul de delincvente. Cu trecerea timpului, cam dupa varsta de 18 ani, desi spiritele se calmeaza, urmeaza o noua etapa. Mamele devin dintr-o data total nemultumite de performantele fiicelor. Acestea nu sunt impacate cu faptul ca fiica lor urmeaza o facultate pe care ele nu o considera de viitor. Insa cele mai mari reprosuri vin atunci cand iubita lor odrasla are o relatie cu un baiat. In mare parte, mamele sunt destul de exigente, dorindu-si pentru fiicele lor un barbat care sa indeplineasca anumite conditii. Conditiile cu pricina nu sunt deloc de neglijat. Orice mama isi doreste, in prima faza, ca iubitul fiicei sa fie aratos si sa provina dintr-o familie buna. Apoi, in secunda doi, gandul le zboara la functia acestuia si la studii. Bineinteles, nu ca ar fi prea important ce facultate a absolvit, insa cu totii stim ca studiile te ajuta intr-o situatie fericita sa ocupi o functie superioara in cadrul unui loc de munca. Insa, daca acesta din start vorbeste despre performantele lui profesionale si despre faptul ca este director, scoala nici nu mai intra in calcul. La urma urmei, ce mai conteaza cum a ajuns acolo? Conteaza ca a ajuns!

Citeste si:  Mardeiasii tin conferinte de presa

Pe mame, nu-i usor sa le multumesti. Au un mod incredibil de enervant si de sarcastic in a-ti povesti despre reusitele copiilor prietenelor sau cunostintelor sau rudelor. Si o fac intr-un asa fel incat poti sa juri ca oricine e mai bun decat tine. Mamele uita, de cele mai multe ori, sa se intoarca in timp si sa-si reaminteasca. Ba, mai mult, mereu le auzim spunand ca ele nu au fost ca noi, ca vremurile s-au schimbat, noi suntem mult mai rebele si lista ar putea continua. Singurul mod de a ne intelege, este acela de a face un compromis, de ambele parti. Mama ar trebui sa devina mai toleranta si mai intelegatoare, iar fiica mai apropiata si mai ascultatoare fata de aceasta. In orice relatie de succes, este nevoie de comunicare.

Mamele sunt primele fiinte care ne vor binele in viata. Din pacate, de cele mai multe ori, acestea nu stiu sa traga o linie, intre a-ti da un sfat si a se impune. Ele o pun tot timpul pe seama faptului ca poate noi, fiicele, din prea multa lipsa de experienta, nu stim ce este bine si ce este rau. Continua sa ne trateze ca pe niste copii. De cate ori nu ati auzit din gura lor fraza: „Lasa ca stiu eu ce e mai bine pentru tine.”?

Ca un paradox, se spune ca fiilor carora li se da cea mai mare libertate ajung sa discearna perfect intre ce e bine si ce e rau. Acestia vor avea tot timpul fata de mamele lor un respect si o admiratie aparte. Contrar, cei ce sunt excesiv de tinuti in frau ajung sa comita foarte multe lucruri rele, atat altora, si cat si lor insisi.

Se pare ca mamele din lumea intreaga au un stil anume, inconfundabil pe care nu il poti schimba, oricat de mult te-ai stradui. Eventual, il poti intr-o oarecare masura modela, insa schimba nici gand.

Citeste si:  Despre chiloti si frumusete

Se spune ca mama iti este cel mai bun prieten, chiar daca tu nu recunosti sau nu accepti. Se pare ca aceasta afirmatie este real,a insa numai pana la un punct. Ar fi ideal ca mama, persoana care ne-a dat viata, sa fie cea mai apropiata persoana din viata noastra. Desi mai exista si exceptii, de cele mai multe ori, mamele nici macar nu isi cunosc fiicele cu adevarat, ca sa nu mai vorbim de faptul ca acestea nu comunica intre ele decat chestiuni banale.

Este un lucru trist, insa in aceasta poveste exista de cele mai multe ori doi vinovati, daca ii putem numi asa. Mama, pe de o parte, pentru ca nu poate intelege si nu poate accepta ca vremurile s-au schimbat, iar fiica are acum propria personalitate si isi urmeaza drumul ei in viata. De cealalta parte a baricadei, este insa tanara rece ce nu o accepta pe mama in viata ei si care are senzatia ce stie totul. Existand o neconcordanta in idei, acestea nu vor ajunge niciodata la un numitor comun.

Foarte multe fete refuza sa vorbeasca cu mamele lor despre problemele pe care le au tocmai din cauza reprosurilor pe care acestea le fac. Ele considera ca este o risipa de timp atata vreme cat acestea nu le inteleg si, prin urmare, nu le pot ajuta. Ba mai mult, unele tinere se ascund teribil ca mamele sa nu le descifreze secretele. Ar urma o intreaga morala in care mama ar pleda ca victima si in care ar dramatiza situatia groaznic. Se stie doar ca mamele au talentul innascut de a face o tragedie din orice.

Asadar, sunt mamele cele mai bune prietene sau nu? In conditiile in care exista secrete si ascunzisuri, as inclina sa fac o modificare. Noi poate ca suntem cele mai bune prietene ale fiintelor dragi ce ne-au dat viata, insa asta nu inseamna ca si ele sunt cele mai bune prietene ale noastre.

16 Comentarii
  1. mama chiar imi e cea mai buna prietena, o iubesc extrem de mult, este parte a ceea ce sunt eu acum, m-a sprijinit, m-a sfatuit, m- ajutat si incurajat intotdeauna. a inteles orice.. nu concep viata fara mama!

  2. nici eu una nu concep viata fara mama crede-ma, alexandra!

    insa nu pot spune ca m-a inteles intotdeuna…de f multe ori chiar dc a facut-o nu a stiut sa imi arate.

    intr-adevar mama este cea mai importanta persoana din viata mea, din motive pe care nu are rost sa le insir aici…

    si sunt ce acord cu tine in tot ceea ce ai scris

    insa nu stiu dc pot spune ca mama este chiar cea mai buna prietena a mea!

    ps: esti sau suntem oricum unele dintre cazurile cele mai fericite ;))

  3. eu am avut intotdeauna o relatie tensionata cu mama mea. poate ca si eu sunt mai dificila, ea cu siguranta este. nu a facut niciodata vreun efort sa mascheze macar, in special in ultimii ani, ca pt ea conteaza doar primul ei nascut, mai ales ca e baiat. asupra mea a cautat sa exercite un control total, inca o mai face, din pacate fug de ea mai tot timpul. ne vedem f rar, desi stam aproape. nu o sun niciodata, nici nu e nevoie, o face ea. oricum, dupa ce o salut tin telefonul cat mai departe de ureche, nu de alta dar risc sa surzesc. totusi e mama. defilez inainte. nu am de ales.

  4. in sfarsit o compunere pe gustul meu. Ce e mai frumos si mai frumos pe lumea asta decat sa scri despre mama ta?
    Da, mamele sunt ale mai bune finte, chiar daca uneori nu ne intelegem asa de bine cu ele din diferite chesti.
    eu de exemplu cel mai si cel mai bine, ma inteleg cu mamaie. da si cu mama.

  5. monixa imi pare foarte rau pentru tine
    cred ca este foarte frustrant sa te aflii int-o asemenea situatie
    adica punanadu-ma in locul tau…imi imaginez cum m=as simti…mai ales ca si mie mi se intampla atunci cand intru in contradictoriu cu mama
    nu stiu ce sa iti spun…stii u vb aia…prietenii ii putem alege, insa parintii din pacate nu

  6. ma simt usurata ca macar mai e cineva ca mine pe lume. ma refer la monixa.
    mama este pentru mine o sursa permanenta de frustrare si suparare. nici nu stiu sa descriu ce sentimente am fata de ea.

    am fost toata viata un copil ascultator. am avut libertate dar am stiut ce sa fac cu ea. n-am iesit niciodata din cuvantul parintilor. am fost un copil model si la scoala si acasa… dar nici cu ea n-am avut o relatie prea apropiata… habar nu avea de iubirile mele de supararile mele… si nici nu mi-am dorit sa stie… de cand sunt om in toata firea e dezastru…

    nimic nu fac bine niciodata nu ma imbrac destul de bine… nu sunt eleganta…. niciodata nu arat dstul de bine. cand slabesc sunt prea slaba si mi se vad oasele. cand ma ingras sunt prea grasa. am ajuns in pragul bulimiei numai ca sa nu mai aud o data de la ea ca sunt grasa. niciodata nu e de acord cu relatiile mele… si totusi e suparata ca am aproape 30 de ani si nu sunt maritata.dar nimeni nu e de ajuns de bun pentru odrasla ei.

    daca as spune cuiva serios cate relatii de o luna maxim 2 am avut pana acum ar zice ca sunt o curva. cand am incheiat prima mea relatie serioasa ma certat pur si simplu ca de ce mam despartit de el. de parca nu eram si asa destul de suparata. te-a lasat fiidnca esti proasta…

    urmatoarea mea relatie s-a incheiat pentru ca nu-l placea pe el. am suferit ca un caine. dar m-a convins ca ea ar sufeir mai mutl daca as raamne cu el.

    in tot ce fac se baga si cu nimic nu e de acord… noroc ca ne despart 500 de km… pacat ca exista telefoane… de sarbatori ma duc acasa si fiecare sarbatoare inseamna o mica depresie… alte critici, alte cicaleli. cand vad beteala si cozonaci sau oua si iepuri in magazine stiu ca se apropie sarbatorile si deja imi vine sa urlu.

    mai rau e ca nu pot sa dicut cu ea, nu pot sa-i zic nimic. pentru ca ea e bolnava si o doare inima. s daca protestez sau ma plang i se face rau. asa ca nu am decat sa indur. ca sa n-o am pe constiinta. as fi vrut sa fi fost una din mamele alea betive si indiferente ca sa dispar odata si sa nu ma mai vada in viata ei. dar n-a fost asa. mi-a dat tot ce am vrut si pentru asta trebuie sa indur pana cand…

    hhmm pana cand moartea ne va desparti, nu?

  7. Lavi,

    din pacate sau din fericire nu esti singurul caz. foarte multi tineri au relatii tensionate cu parintii lor.
    numai eu cunosc cateva cazuri personale de care ti-as putea povesti
    nu vrea sa gresesc si sa vorbesc cu pacat insa unele mame sunt adevarate tirane
    nu am de unde sa stiu sa stiu exact ce se petrece cu ele, pentru ca nu am intrat in psihicul lor insa multe au senzatia ca actioneaza corect
    din pacate multe dintre ele sunt complet haotice si pierdute intr-o lume a lor. devin absurde si insensibile si nu vor niciodata sa asculte problemele nostre.
    eu spre ex, am o relatie ok cu mama mea. nu pot spune ca suntem cele mai bune prietene insa discutam deschis orice. ma ajuta foarte mult si ma sprijina atunci cand am nevoie. dar nu! nu iti inchipui ca avem o relatie perfecta desi ea este un om deosebit.
    de foarte multe ori, din pacate nu cadem de comun acord in mai multe privinte
    si asta e…eu nu o pot schimba pe ea, ea nu ma poate schimba pe mine…desi stiu ca ar vrea!
    in incheiere…dc tot spui ca mama ta este atat de absurda si nu poti discuta cu ea, evit-o
    stiu ca poate e dureros, totusi ti-e mama, insa nici tu nu te poti sacrifica in halul
    asta.pana la urma e si viata ta in joc, esti si tu om
    asa ca gandeste-te bine, cu ce pret si pana cand…
    ori tu ori ea!

  8. si mai era un articol in care erau criticati barbatii, cu cordonul ombilical atasat inca. bine ca nu va vedeti pe voi. femei in toata firea mama e cea mai buna prietena a mea
    deci voi aveti dreptul la dragostea materna, noi barbatii trebuie sa va iubim doar pe voi si mamele voastre
    asta e de-a dreptul egoism, tipic feminin

  9. ce tare-i macelaru =))
    bravo frate, cam asa se ntampla.
    eu nu pot sa zik k am probleme cu mama mea si e o persoana iubitoare, ca toate mamele, insa am impresia ca niciodata nu are/nu avem destul timp pt a purta o discuti de la cap la coada. din punctul asta de vedere pot spune ca cea mai buna prietenea a mea, persoana cu care vb absolut orice este….PRIETENUL MEU!
    mama ramane MAMA, dar sa fim seriosi nu putem vb chiar despre orice cu mamele nostre.in plus, de cele mai multe ori mentalitatea lor este mai…conservatoare si ele zik si tu gandesti altfel si ajungem la dispute din oric prostie. asa k preferam sa nu port discutii pe subiecte \”profunde\” cu ea.

  10. Iulia , am impresia ca faci parte din categoria fetelor neintelese, mama intodeauna va ramane mama, cu bune si cu rele, e mama, iar tu probabil nu ai stiut s-o apreciezi, probabil vei stii cand nu va mai fi.

  11. referitor la ce a spus fellis

    mama ramane mama intotdeuna

    insac te contrazic intr-un anume aspect si anume:

    exista oameni care discuta obsolut orice cu mamele lor. poate k nu iti vine sa crezi insa cunosc cazuri perosonale

    bineinteles, asta nu inseamna k nu ajung la dispute

  12. sunt o bunicq cu cqre nepoata mea de aproape 18 ani isi imparte de cele mai multe ori secretele si nevoia de sfaturi intime , poate ca sunt un pic mai inteleapta si mai ingaduitoare decat mama ei, care ca toate mamele din ziua de azi este tresata, obosita dupa o zi de 10 sau chiar de 12 ore de lucrat cu oamenii, sau trecerea prin viata m-a facut mai cu…minte dar am norocul unei nepoate frumoasa , cuminte si mai ales cu un rationament pe baze de buna crestere, MAMELOR FITI ALATURI DE FETELE DVS. mai ales in zilele noastre cand la tot pasul sunt pericole de tot felul deasemeni taticilor aveti grija de flacaii vostri cred ca tinutul de scurt asa cum ii zicem noi bunicii nu ar strica de nicio parte . SA FITI SANATOSI SI RABDATORI111

  13. \”mama\”…cel mai aiurea cuvant!…as fi vrut sa nu exist,de multe mi-am dorit asta! as fi vrut sa am unde sa plec… noroc cu tata,pe care-l iubesc enorm…

  14. Se spune ca cel mai bun exemplu pt noi,copiii,este mama… in cazul meu,nu-mi doresc sa fiu ca mama! stiu k e devreme sa m gandesc la asta,dar atunci cand voi avea copii sigur voi fi o mama buna! si ca sa intelegeti ce inseamna pt mine \”buna\” ma rezum la cuvintele \”intelegere\” , \”calm\” , \”comunicare\”…lucruri simple care mamei mele ii lipsesc,din pacate! macar atat sa fi avut si eram multumita… pt k ,credeti-ma, m.am saturat k de fiecare data cand spun cv sau fac cv,ea sa aiba mereu o alta parere in loc sa m sprijine si ,mai ales, sa aduca argumente impotriva mea! Singurul caruia trebuie sa-i multumesc,este tatal meu! 🙂 desi nu-i arat si il supar ,il iubesc enorm! si nu intelegeti k il supar din cine stie ce motive,pentru ca mereu am fost un copil ascultator,ci il supar din simplul motiv ca ma cert cu mama! el ,desi mereu imi ia apararea,este deranjat de felul in care uneori eu incerc sa-mi fac dreptate[ridic tonul si spun unele adevaruri,care dor…] ii iubesc pe amandoi,sunt parintii mei! tocmai de aceea nu-i spun tatalui meu ce fel de om este \”mama\”…stiu k va suferi enorm! de aceea tin in mine si sufar doar eu… si totusi am puterea sa zambesc! imi place sa cred k sunt puternica! Simteam nevoia sa ma descarc…:-< multumesc! 🙂

  15. Intr-adevar, mama e cea mai buna prietena…ea vrea dor binele copiilor sai…eu imi iubesc mama din tot sufletul…am ajuns la varsta cand a trebuit sa ma despart de ea,,,sa imi fac si eu un viitor…acum sunt departe de ea….dar o iubesc din tot sufletul….orice ar fi ea ne-a dat viata si a luptat pt noi….iubiti-va mama k nu aveti nimik de pierdut….pt k o sa fim si noi la randul nostru mame…

Lasă un răspuns la maysa Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.